Economia - Realitate Complexă și Dinamică

Economia - realitate complexa si dinamica

1. Nevoile umane si interesele economice

Omul - fiinta biologica, sociala si rationala. Nevoile umane apar întâi sub forma dorintelor, asteptarilor, aspiratiilor (latura subiectiva) apoi se întiparesc în constiinta si obiceiurile oamenilor si dobândesc (caracter obiectiv).

Nevoile umane constau din doleantele, resimtirile, asteptarile oamenilor de a avea, de a fi, de a sti, de a crede si de a –si însusi bunuri.

Clasificarea nevoilor: fiziologice, sociale (de grup), rationale (spiritual-psihologice) etc.

Nevoile umane constituie motorul întregii dezvoltari social-economice .

Interesele economice - reprezinta acele nevoi umane întelese constientizate si devenite mobiluri ale luptei oamenilor pentru existenta, ale confruntarii si cooperarii lor în vederea dobândirii bunurilor necesare satisfacerii nevoilor. Pot fi personale sau de grup.

Trasaturile nevoilor umane: sunt nelimitate ca numar, si limitate în capacitate, sunt concurente, sunt complementare si se stings momentan prin satisfacere.

Resursele economice - constau din totalitatea elementelor, premiselor directe si indirecte ale actiunii sociale practice care sunt utilizabile, pot fi atrase si sunt efectiv utilizate la producerea si obtinerea de bunuri.

Premisa primara a satisfacerii nevoilor umane este natura, iar desprinderea resurselor din mediul lor este rolul activitatii umane. Resursele umane plus cele demografice formeaza resursele prime celelalte sunt derivate. Din alt unghi la vedere se clasifica în materiale si umane.

Legea raritatii resurselor consta în aceea ca volumul, structurile si calitatea resurselor economice si bunurilor se modifica mai încet decât volumul, structurile si intensitatea nevoilor umane.

Preocuparea oamenilor din totdeauna si de pretutindeni a fost aceea de a alege resursele si de a ierarhiza folosirea lor. O cât mai buna satisfacere a nevoilor a fost numita problema fundamentala a organizarii oricarei economii. Se pun câteva întrebari. Ce si cât sa se produca? Cum sa se produca? Pentru cine sa se produca?

2. Economia – forma principala a actiunii sociale. Cea mai cuprinzatoare activitate umana, care îl defineste pe om ca specie este munca. Ca proces specific între om si natura munca este acea activitate prin care si în care oamenii, pornind de la nevoile lor, îsi prefigureaza scopurile actiunii, îsi formuleaza si apara interesele, cauta si creeaza mijloacele adecvate atingerii scopurilor propuse.

Activitatea practica a omului se distinge prin criteriile de rationalitate si eficienta. Activitatea economica se defineste în lupta împotriva raritatii ca proces complex ce reflecta faptele, actele, comportamentele si deciziile oamenilor privitoare la atragerea si utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circulatiei, repartitiei (distributiei) si consumului de bunuri, în functie de nevoile si interesele economice. Cercetarea stiintifica si protectia mediului ar putea fi de asemenea inclusa în activitatea economica.

De-a lungul timpului s-a desfasurat un amplu proces de diversificare, specializare si integrare a activitatilor economice. A aparut diviziunea sociala a muncii ca un proces obiectiv de desprindere, diferentiere, separare autonomizare si combinare a diferitelor genuri de activitati si fixarea acestora ca parti inseparabile ale actiunii sociale.

Productia consta în transformarea intrarilor, a resurselor, factorilor de productie în iesiri, în bunuri economice, în rezultate de catre unitati specializate, în scopul satisfacerii nevoilor în mod direct sau indirect.

Schimbul (circulatia) – este acea parte a activitatii economice care subsumeaza activitatile de trecere a bunurilor de la o persoana în alta pe calea vânzarii-cumpararii.

Repartitia - cuprinde acele activitati prin care bunurile si serviciile sunt orientate spre destinatiile lor, prin care venitul se distribuie si se redistribuie participantilor la viata economica.

Consumul – actul de folosire efectiva a unui bun. El închide circuitul (feed-back-ul).

Costul de oportunitate – consta în valoarea bunurilor alternative sacrificate pentru a alege un anumit bun spre a fi produs sau consumat. Criteriul poate fi maximizarea utilitatilor sau minimizarea eforturilor.

Prin frontiera posibilitatilor de productie se pot pune în evidenta combinatiile posibile de producere a doua bunuri.

Economia, ca entitate complexa, dinamica, indestructibila poate fi abordata ca micro, mezo si macroeconomie.

Economia nationala consta din sistemul istoriceste constituit al activitatilor economico-sociale, activitati care se desfasoara se întretin si se potenteaza reciproc în cadrul unei tari si se raporteaza la posibilitatile si la interesele ei generale.

Incertitudinea economica are ca sursa fie caracterul obiectiv impredictibil al unui proces economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunostintelor despre acel proces.

Riscul se caracterizeaza prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru rezultatele scontate si prin cunoasterea acestei legi de catre cei interesati.

Activitatea economica se desfasoara pe baza unor multiple legaturi de interconditionare.

Fenomenul economic reprezinta forma exterioara a activitatii economice care se manifesta la suprafata si poate fi cunoscut în mod direct de catre oameni.

Privite în dinamica fenomenele devin procese

Legile economice - nu obliga pe nimeni ci orienteaza pe toti; - se deosebesc de legile naturii. Ele doar sugereaza ideea de relatii constante între acte, fapte si comportamente economice, raporturile dintre faptele economice se manifesta doar ca tendinte, comporta previziuni si au interferenta cu psihologia sociala.

Ex: legea valorii, legea cererii si ofertei, etc.

3. Stiinta economica - geneza, periodizare si sistemul actual al acesteia

O prima perioada tine de la originile ei greco-romane si asiatice pâna la Adam Smith (sf. Sec. XVIII). Reprezentantii de marca W. Petty cu “aritmetica politica” si Fr. Quesnay cu “tabloul economic”, A. Smith cu “avutia natiunilor”.