Economie Politică

Stiinta economica reprezinta o componenta deosebit de importanta

a sistemului de stiinte contemporane. Orice activitate economica

presupune promovarea criteriului de rationalitate, calcule stiintifice, o

anumita tehnica de gândire economica, un anumit comportament în

gestionarea resurselor si în adoptarea deciziilor.

Definirea stiintei economice si a rolului ei în pregatirea

profesionala are drept punct de plecare studierea nevoilor si resurselor,

a activitatii economice, a fenomenelor si proceselor economice.

În sens economic, nevoile umane reprezinta cerinte materiale si

spirituale, de bunuri si servicii, de mediu ecologic ale vietii si

activitatii oamenilor. Ele constituie impulsul si motivatia oricarei

activitati umane.

În functie de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi

grupate în: nevoi naturale, sociale si rationale; nevoi primare si

12

superioare; nevoi individuale, de grup si generale ale societatii etc.

Însa, indiferent de tipul lor, nevoile au câteva caracteristici:

a) caracterul dinamic, în sensul ca, de la o perioada la alta, au

loc modificari în structura si nivelul calitativ al cerintelor de consum.

b) sunt reproductibile sau regenerabile, în sensul ca satisfacerea

unei nevoi sau a alteia dureaza numai un anumit timp, dupa care se

manifesta din nou;

c) caracterul complementar, în sensul ca satisfacerea unei nevoi

genereaza o alta;

d) sunt concurente, în sensul ca unele se extind, iar altele se

restrâng, având loc si substituirea unora cu altele.

Satisfacerea nevoilor se realizeaza prin consumul de bunuri

materiale si servicii. Pentru producerea acestor bunuri si servicii este

necesara utilizarea resurselor economice, umane si materiale. Problema

fundamentala a tuturor economiilor o reprezinta raritatea resurselor, care

sunt limitate si insuficiente pentru a produce toate bunurile materiale si

serviciile pe care oamenii ar dori sa le consume. De aceea, apare

necesitatea alegerii celei mai bune variante de alocare a resurselor.

Costul de oportunitate al unei alegeri reprezinta costul celei mai

bune alternative sacrificate, atunci când se face o alegere între mai

multe variante posibile. De asemenea, în studierea alternativelor de a

produce se foloseste curba (frontiera) posibilitatilor de productie.

Aceasta reflecta toate combinatiile posibile de producere a doua

bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la

un moment dat. Miscarea de la un punct la altul pe aceasta frontiera

arata o modificare în cantitatile de bunuri produse care necesita o

realocare a resurselor.

Componentele activitatii economice

Activitatea economica este o componenta fundamentala a actiunii

umane, în cadrul careia, prin alocarea si folosirea resurselor economice,

au loc procesele de productie, de circulatie, de distributie si consum de

bunuri si servicii, în vederea satisfacerii trebuintelor. Structura activitatii

economice cuprinde urmatoarele componente fundamentale:

a. Productia, în cadrul careia, prin combinarea factorilor,

oamenii produc bunuri materiale si servicii.

b. Circulatia, ce asigura trecerea bunurilor economice de la

producator la consumator.

c. Distributia, ce asigura repartitia bunurilor si serviciilor pe

destinatiile lor (satisfacerea nevoilor de consum sau de productie).