Extras din curs
Stiinta economica reprezinta o componenta deosebit de importanta
a sistemului de stiinte contemporane. Orice activitate economica
presupune promovarea criteriului de rationalitate, calcule stiintifice, o
anumita tehnica de gândire economica, un anumit comportament în
gestionarea resurselor si în adoptarea deciziilor.
Definirea stiintei economice si a rolului ei în pregatirea
profesionala are drept punct de plecare studierea nevoilor si resurselor,
a activitatii economice, a fenomenelor si proceselor economice.
În sens economic, nevoile umane reprezinta cerinte materiale si
spirituale, de bunuri si servicii, de mediu ecologic ale vietii si
activitatii oamenilor. Ele constituie impulsul si motivatia oricarei
activitati umane.
În functie de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi
grupate în: nevoi naturale, sociale si rationale; nevoi primare si
12
superioare; nevoi individuale, de grup si generale ale societatii etc.
Însa, indiferent de tipul lor, nevoile au câteva caracteristici:
a) caracterul dinamic, în sensul ca, de la o perioada la alta, au
loc modificari în structura si nivelul calitativ al cerintelor de consum.
b) sunt reproductibile sau regenerabile, în sensul ca satisfacerea
unei nevoi sau a alteia dureaza numai un anumit timp, dupa care se
manifesta din nou;
c) caracterul complementar, în sensul ca satisfacerea unei nevoi
genereaza o alta;
d) sunt concurente, în sensul ca unele se extind, iar altele se
restrâng, având loc si substituirea unora cu altele.
Satisfacerea nevoilor se realizeaza prin consumul de bunuri
materiale si servicii. Pentru producerea acestor bunuri si servicii este
necesara utilizarea resurselor economice, umane si materiale. Problema
fundamentala a tuturor economiilor o reprezinta raritatea resurselor, care
sunt limitate si insuficiente pentru a produce toate bunurile materiale si
serviciile pe care oamenii ar dori sa le consume. De aceea, apare
necesitatea alegerii celei mai bune variante de alocare a resurselor.
Costul de oportunitate al unei alegeri reprezinta costul celei mai
bune alternative sacrificate, atunci când se face o alegere între mai
multe variante posibile. De asemenea, în studierea alternativelor de a
produce se foloseste curba (frontiera) posibilitatilor de productie.
Aceasta reflecta toate combinatiile posibile de producere a doua
bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la
un moment dat. Miscarea de la un punct la altul pe aceasta frontiera
arata o modificare în cantitatile de bunuri produse care necesita o
realocare a resurselor.
Componentele activitatii economice
Activitatea economica este o componenta fundamentala a actiunii
umane, în cadrul careia, prin alocarea si folosirea resurselor economice,
au loc procesele de productie, de circulatie, de distributie si consum de
bunuri si servicii, în vederea satisfacerii trebuintelor. Structura activitatii
economice cuprinde urmatoarele componente fundamentale:
a. Productia, în cadrul careia, prin combinarea factorilor,
oamenii produc bunuri materiale si servicii.
b. Circulatia, ce asigura trecerea bunurilor economice de la
producator la consumator.
c. Distributia, ce asigura repartitia bunurilor si serviciilor pe
destinatiile lor (satisfacerea nevoilor de consum sau de productie).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Economie Politica.pdf