Internaționalizarea Afacerilor

INTERNAŢIONALIZAREA AFACERILOR – PREZENTARE CONCEPTUALĂ ŞI A TENDINŢELOR EVOLUTIVE

Una dintre cele mai pregnante tendinţe din domeniul economic şi extraeconomic o reprezintă internaţionalizarea şi globalizarea afacerilor. Deşi această tendinţă este o componentă a evoluţiei istorice a societăţii umane, începută cu expansiunea comerţului mondial, putem argumenta că internaţionalizarea reprezintă o reală componentă a mediului de afaceri contemporan deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea afacerilor la nivel planetar şi intensificarea celor care existente, apariţia unor modificări spectaculoase în ierarhizarea puterilor economice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în funcţie de abordarea relaţiei naţional-internaţional. Rezultatul acestei evoluţii este exprimat şi de creşterea câştigurilor întreprinderilor sau ridicarea nivelului de bunăstare generală a ţărilor şi a cetăţenilor tocmai prin participarea la afacerile internaţionale.

Aşa cum a fost menţionat, „motorul” afacerilor internaţionale este reprezentat de dinamica deosebită a comerţului mondial consemnată îndeosebi după al doilea război mondial. Făcându-se o analiză comparativă între evoluţia comerţului mondial, a producţiei industriale şi a produsului intern brut la nivel mondial între anii 1950 şi 1997, se observă diferenţa foarte mare dintre creşterea comerţului mondial, care a crescut de 87 de ori (în preţuri comparabile) în perioada analizată comparativ cu celelalte două componente la care creşterea a fost de numai 9,5 ori respectiv 8,5 ori. Evoluţia comerţului mondial şi a produsului intern brut mondial pentru ultimii trei ani sunt prezentate în cadrul următoarelor grafice, în care sunt redate şi estimările făcute pentru anul 2003, fiind surprins şi puternicul declin înregistrat în anul 2001 de întreaga economie mondială.

Sursa: Academia Română, Institutul de Economie Mondială, Conjunctura Economiei Mondiale 2002-2003, pag. 10

Sursa: Academia Română, Institutul de Economie Mondială, Conjunctura Economiei Mondiale 2002-2003, pag. 5

Aceste rezultate arată că, tot mai mult din activitatea realizată în cadrul spaţiului naţional este destinată spaţiului extern, situaţie diametral opusă secolului precedent, spre exemplu, când cele mai multe dintre bunurile consumate erau produse în interiorul respectivei ţări. Principala caracteristică a afacerilor derulate la începutul mileniului al treilea, valabilă pentru orice domeniu de activitate economic sau non-economic, o reprezintă, deci, orientarea activităţii întreprinderii către noi pieţe externe. În graficele următoare sunt prezentate: evoluţia comparativă dintre comerţul mondial, producţia industrială şi produsul intern brut mondial între anii 1950-1997, precum şi diferenţa înregistrată între ritmurile de creştere ale exporturilor de bunuri manufacturate mondiale şi ale creşterii economice mondiale între 1990-2001.