Mediul internațional al unei firme - c4

Factori de natura etnica

Tarile lumii si deci popoarele se deosebesc intre ele prin elemente etnice. Fiecare segment de piaţa are cerinţe bine definite si deprinderi proprii de comportament astfel exista firme din domeniul producţiei alimentare, al îmbrăcămintei si mobilei care-si orientează producţia, desfacerea si acţiunile promoţionale câtre unul sau mai multe segmente de piaţă.

Încă si astăzi consumul de carne de vita in Japonia nu depăşeşte 6 kg de carne pe consumator pe an, in timp ce atinge 45 kg de carne pe consumator in America si Argentina. Aceasta incidenta a valorilor culturale dominate se manifesta la nivel naţional produselor consumate la nevoile de consum care compara adaptări adevărate ale proceselor oferite. Ea se traduce de asemenea prin asocierea consumului cu un cod de semnificaţii simbolice.

Un produs in afara tării de origine capătă un anume exotism capabil sa-i confere o alta poziţionare si o alta valoare sociala. Aceste percepţii diferite afectează modul de consum al produsului/serviciului. Promovarea aceluiaşi automobil către consumatorii britanici si italieni, insista asupra elementelor de confort si securitatea britanicilor si originalitate pentru italieni si putere pentru englezi.

Aceasta dimensiune culturala a comportamentelor de cumpărare si consumare apare afirmativa in mod special pentru bunurile de larg consum care suscita asociaţii simbolice puternice, ea este mai puţin importanta pentru utilaje si echipamente de înalta tehnologie.

Variabilele culturale din pieţele etnice intervin in procesul de cumpărare. Ele determină in acelaşi timp ierarhizarea nevoilor si grupurilor de autonomie al individului in procesul alegerii funcţia de presiunea mai mult sau mai puţin puternica exercitata de grupurile de referinţă.

4.1.3. Scanarea mediului cultural

Creşterea gradului de internaţionalizare a firmei globalizarea vieţii economice, opoziţia de noi categorii de pieţe, intensitatea concurentei au condus la apariţia de noi provocări pentru activitatea manageriala. In acest context se impune existenta unui manager si a unui personal care sa pună mare preţ pe aspecte interculturale.

Astfel apar 2 aspecte:

- înţelegerea diferenţelor culturale si a modului lor de manifestare

- identificarea unor asemănări intre culturi si utilizarea lor in formularea strategiilor.

Succesul in mediul internaţional de afaceri depinde considerabil de modul de adaptat la noile culturi de a percepe si acţiona in spirit intercultural.

Definirea culturii

Intr-o perspectiva de maxima generalizare reţinem mediul cultural reprezintă o componenta de baza a mediului internaţional al afacerilor si are in vedere elemente ce privesc sisteme de valori, obiceiurile, tradiţiile, credinţele si normele care definesc statutul individului in societate.

Cultura ca element structural al mediului de afaceri constituie un domeniu relativ nou de studiu si este legat de procesul de globalizare a afacerilor si internaţionalizarea tot mai accentuata a firmelor.

Cultura ca element existenţial al omului si reflectare conceptuala este extrem de complexa si fascinanta in acelaşi timp.

O analiza a genezei si evoluţiei conceptului scoate in evidenta preocuparea de a surprinde specificitatea dar si elementele comune ale intercondiţilor dintre anumite spatii geografice si dintre oameni.

Parcurgând literatura de specialitate constatarea care se impune este ca in timp ce cultura si interculturalitatea constituie un subiect important al dezbaterilor ştiinţifice iar diferenţele culturale sunt analizate din mai multe puncte de vedere si pe diferite poziţii este greu de identificat un consens cu privire la definire si de aceea problema rămâne mereu deschisa asupra instigării ştiinţifice. Astfel in 1870 antropologului Eduard Taylor defineşte cultura ca ,, un complex întreg ce include cunoştinţele, crezul, arta, morala, legile, cutumele,precum si celelalte capacitaţi acumulate de om ca membru al societăţii.’’

Dintre reacţiile la abordarea antropologica a culturii o reţinem pe următoarea:

,,A deduce cultura in toate manifestările ei dintr-un proces de compensare a inadaptării biologice a omului in raport cu natura înseamnă a simplifica situaţia delimitărilor îngăduite, cultura implica un mod ontologic specific uman in care orizontul lumii se conjuga cu orizontul necunoscutului. Cultura implica printre altele aspiraţia spre reevaluarea acestui orizont al necunoscutului, reevaluare pe care omul si-o face prin plăsmuiri cele mai variate si tipare dintre cele mai variate.’’(Lucian Blaga)

In timp au câştigat teren abordărilor umaniste, sociologice, filozofice si ultimii ani cele din domeniul economic.

,,Programarea colectiva a minţi prin care se disting membrii unui grup uman de memorii altor grupuri incluzând in acest concept sistemul de valori a unei societăţi.’’(Hostede)

Abordând cultura in sensul general al termenului in complexitatea sa ca o componenta a sistemului societăţii reţinem si următoarele opinii:

,,Cultura poate fi definita ca o mulţime coerenta de proiecte spirituale ce exprima incidenta acţiunii individuale, valorizate cu experienţa colectiva prin intermediul structurilor simbolizate ce pot fi transmise si asimilate de grupurile de oameni.’’(Tudor Vianu)