Piața Valutară

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA PIETEI VALUTARE

Pentru a facilita dorinta celor care doresc sa procure semne banesti prin alta modalitate decât creditarea si finantarea direct în valuta, pe plan national sau în context international, se organizeaza si functioneaza un segment important al pietei monetare, piata valutara. Pe aceasta piata au loc operatiuni de vânzare/cumparare de monede cu circulatie internationala.

Piata valutara este un sistem de relatii financiar-valutare prin care se desfasoara vânzarile si cumpararile de valuta (efectiva si în cont) si de devize (trate, bilete la ordin, cecuri etc.) exprimate în moneda straina. Pe piata valutara, monedele si devizele sunt tratate ca marfuri si negociate ca atare. Piata valutara este locul actiunilor comerciale desfasurate la scara mondiala de o gama larga de participanti. Activitatile lor determina fluctuatii ale monedelor în functie de previziunile lor cu privire la rata dobânzii, rata inflatei si alti factori.

Cele mai importante piete valutare cu caracter international sunt: Londra, Zurich, Paris, New-York, Tokyo, Frankfurt etc. Pe aceste piete, cursurile valutare influenteaza foarte mult cursurile valutare de pe alte piete. Devenita cea mai importanta si mai lichida piata financiara din lume, piata valutara este singura piata globala care functioneaza practic fara întrerupere. Utilizarea marilor retele de transmitere a informatiilor financiare  Swift, Reuters, Telerate, Bloomberg - confera pietei unitatea necesara si permite în acelasi timp functionarea sa continua.

MECANISMELE PIETEI VALUTARE

Pentru derularea organizata a operatiunilor de vânzare/cumparare de semne banesti, piata monetara internationala a realizat un cadru institutional adecvat, cu precizarea clara a rolului fiecarui component.

În acest context, piata valutara este ordonata de intermediari care au rolul de a forma piata, punându-i în contact pe ofertanti si solicitanti. De obicei, piata valutara se compune dintr-o bursa valutara care este o organizatie reglementata de lege, dintr-un numar de banci autorizate de banca centrala pentru astfel de operatiuni, casele de schimb valutar care sunt societati specializate si autorizate în acest sens si persoane sau institutii care actioneaza pe piata valutara în calitate de brokeri sau dealeri (brokerii realizeaza operatiuni de vânzare/cumparare în numele clientilor - fiind simpli intermediari, iar dealerii realizeaza operatiunile respective si în nume si cont propriu).

Daca se ia în considerare mecanismul de derulare a tranzactiilor, piata valutara prezinta trei

segmente:

à segmentul primar à al participantilor care genereaza cererea si oferta de valuta, piata valutara fiind un mecanism de legatura între ofertanti si solicitatori;

à segmentul principal à asigura ansamblul operatiunilor pâna la finalizarea tranzactiilor, prin concentrarea cererii si ofertei, determinarea cursului în functie de termenul tranzactiilor, avizarea clientilor si efectuarea viramentelor în conturi;

à segmentul tertiar à asigura coordonarea si supravegherea tranzactiilor, rolul principal revenind bancilor centrale.

Pentru realizarea operatiilor pe piata valutara, bancile îsi stabilesc cursuri de cumparare si de vânzare pentru monedele convertibile ale diferitelor tari pe care le afiseaza pe terminale video si le comunica telefonic clientilor interesati, cursuri care se schimba permanent, chiar în decursul aceleiasi zile, în functie de evolutia cererii si ofertei pentru valutele respective. Cursul de vânzare al intermediarilor pe piata valutara este întotdeauna mai mare decât cel de cumparare, diferenta (marja, spread) dintre cele doua cursuri revenind bancii sub forma de comision. Cursul reprezinta expresia volumului si dinamicii cererii si ofertei pe piata schimburilor valutare.

Mecanismul formarii cursului valutar pe piata cunoaste trei stadii care duc la o uniformizare a acestuia:

à prima uniformizare are loc la nivelul fiecarei banci, prin cererea si oferta de valuta cumulata la nivelul acestora;

à a doua uniformizare se realizeaza la nivelul pietei valutare nationale, prin compensare interbancara;

à a treia uniformizare se produce la nivel international, prin compensarea între pietele valutare nationale.

STRUCTURA PIETEI VALUTARE

Piata valutara cuprinde un segment interbancar si un segment pentru populatie. Cel mai reprezentativ segment al pietei valutare este piata interbancara cu cele doua componente ale sale: piata la vedere si piata la termen.

à piata la vedere este determinata de tranzactiile la vedere. Acestea se concretizeaza în operatiuni de vânzare/cumparare de valuta în aceeasi zi (sau maxim 48 de ore) astfel încât momentul tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar al zilei respective. Tranzactiile la vedere maresc viteza de circulatie a devizelor si usureaza derularea tranzactiilor de import/export.

à piata la termen este determinata de tranzactiile la termen concretizate în încheierea lor imediata, dar cu livararea valutelor dupa un termen prestabilit în momentul încheierii tranzactiei. Acest termen este standardizat fiind prevazut în contract.

Dupa 1970, piata valutara se dezvolta si mai mult aparând pietele derivate. În cadrul lor se disting:

à piata contractelor standardizate, localizata în cadrul burselor dotate cu camere de compensatie si care cuprinde: Piata contractelor la termen (futures) si Piata contractelor de optiuni (options);

à piata contractelor nestandardizate (forward), care este un segment al pietei interbancare unde se încheie tranzactiile libere de tip OTC (over the counter).

TIPURI DE OPERATIUNI DERULATE PE PIATA VALUTARA

Operatiunile derulate pe piata valutara se clasifica în functie de mai multe criterii, astfel:

1. În functie de scopul urmarit de clienti:

à tranzactii cu valute efectuate în scop comercial = pentru a asigura necesarul de mijloace de plata pentru o operatiune curenta sau viitoare de import;

à tranzactii derulate în scopul protectiei împotriva riscului valutar = în general, operatiuni de hedging, prin care se urmareste mentinerea puterii de cumparare a unei valute prin operatiuni succesive la vedere si la termen;

à tranzactii generate de nevoia de fructificare a conturilor de disponibil (tranzactii de arbitraj) = se urmareste valorificarea diferentelor de curs valutar pe piete diferite sau la momente diferite;

à tranzactii de tip speculativ = urmaresc obtinerea de profit ca urmare a modificarii cursului valutar în timp si spatiu sau ca urmare a existentei unei diferente de dobânda la fondurile exprimate în monede diferite;

à operatii initiate în scopul dirijarii cursului de schimb = sunt efectuate de catre autoritatile monetare si se procedeaza la interventii asupra ofertei de valuta.