Extras din curs
Politica comerciala reprezinta ansamblul masurilor adoptate de autoritati pentru a media contactul – prin intermediul comertului – dintre o economie nationala si economia mondiala. Cuprinderea politicii comerciale este extrem de larga si poate fi examinata din mai multe puncte de vedere:
a) obiective urmarite
b) instrumente folosite
c) domenii acoperite: odata cu extinderea sferei de cuprindere a regulilor OMC (asupra unor aspecte precum investitiile externe directe, serviciile si drepturile de proprietate intelectuala), se poate conchide ca a avut loc o extindere a problematicii politicii comerciale.
Problema este, în mare masura, una semantica, dar exista situatii în care ea are o relevanta practica directa: în UE, unde politica comerciala este unul din relativ putinele domenii care tin de competenta exclusiva a Comunitatii (si, deci, statele membre – luate individual – nu au prerogative în materie), definirea întinderii politicii comerciale determina întinderea competentelor exclusive ale Comunitatii si a generat numeroase controverse si modificari ale Tratatelor pe parcursul ultimului deceniu.
Sfera de cuprindere a politicii comerciale comune, potrivit Articolului 133 (ex-113) al Tratatului CE : "(…) modificari ale nivelurilor taxelor vamale, încheierea de acorduri vamale si comerciale, realizarea uniformitatii în ceea ce priveste masurile de liberalizare, politica de export si masuri de protejare a comertului precum cele care trebuie luate în caz de dumping sau subventionare."
Tendintele si evolutiile în relatiile economice internationale, cu problematici predilecte în continua schimbare (taxe vamale ® bariere netarifare ® masuri care nu opereaza la frontiere ; bunuri ® servicii si drepturi de proprietate intelectuala® investitii si concurenta) au necesitat o adaptare a competentelor Comunitatii, ceea ce este echivalent cu largirea notiunii de „politica comerciala”.
La ora actuala, dupa mai multe modificari ale tratatului CE, situatia se prezinta astfel:
- serviciile sunt puse sub incidenta competentei exclusive si a deciziei cu majoritate calificata, cu doua exceptii:
- serviciile de transport, care sunt complet excluse din sfera de cuprindere a PCC
- serviciile de educatie, cultura, audiovizual, sanatate si serviciile sociale, unde functioneaza competenta mixta, iar luarea deciziilor pe palierul comunitar se face cu unanimitatea statelor membre
- « aspectele comerciale » ale drepturilor de proprietate intelectuala au fost puse sub incidenta competentei exclusive si a deciziei cu majoritate calificata ; pentru celelalte aspecte legate de drepturile de proprietate intelectuala, functioneaza o mica « clauza-pasarela » conform careia Consiliul poate decide cu unanimitate de voturi ca regula competentei exclusive sa se extinda si asupra lor. Potrivit principiului paralelismului, regula de luare a deciziilor în acest caz este cea a unanimitatii.
Ramâne neexplicitata notiunea de « aspecte comerciale ».
- a ramas neclar statutul investitiilor externe directe, pe care Tratatul nu le mentioneaza, dar cu privire la care istoricul negocierilor sugereaza ca nu se pune problema includerii tacite în sfera de cuprindere a politicii comerciale comune: au existat propuneri de mentionare explciita a lor ca apartinând PCC (Finlanda), care nu au fost retinute din cauza opozitiei altor membri
Orientarile de politica comerciala sunt foarte diverse, mergând de la extrema unei depline liberalizari a schimburilor comerciale (de care se apropie cel mai mult tari sau teritorii vamale precum Singapore si Hong Kong) la controlul exhaustiv al lor, în mare masura prin pârghii administrative (caz tipic pentru economiile de comanda, bazate pe proprietate publica cvasi-generalizata si pe planificare centralizata).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politici Comerciale.doc