Politici macroeconomice - politica economică în țările dezvoltate

Politica economică reprezintă un ansamblu de măsuri adoptate de către autorităţile

publice, în vederea atingerii următoareleor obiective unanim acceptate:

- utilizarea deplină a forţei de muncă

- stabilitatea preţurilor şi a inflaţiei

- creştere economică

- menţinerea echilibrului balanţei de plăţi

Intervenţia publică este influenţată de comportamentele microeconomice ale

agenţilor economici. Politica economică trebuie să fie coerentă şi eficientă. Pentru

acţiunea statului coerenţa implică pe de o parte compatibilitate între obiectivele statului,

iar pe de altă parte, o adaptare a instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite.

Eficacitatea se va evidenţia prin combinaţia optimă a instrumentelor existente.

Măsurile de politică economică ţin cont de raportul dintre beneficiile şi costurile

pe care le implică, din punct de vedere politic, economic şi social. În general, se încearcă

obţinerea unei combinaţii optime între şomaj şi inflaţie. Realitatea economică a evidenţiat

imposibilitatea atingerii concomitente, prin măsuri de politică macroeconomică, a

principalelor obiective, respectiv şomaj redus şi inflaţie zero.

O politică ce se axează pe inflaţie redusă va permite asigurarea stabilităţii

preţurilor. În schimb apar efecte recesioniste, concretizate prin scăderea activităţii

economice în general. Recesiunea conduce la un consum mai redus de forţă de muncă. Ca

urmare o politică concentrată pe inflaţie va genera apariţia sau creşterea şomajului.

În elaborarea unei politici economice optime se ţine cont de raportul dintre

pierderile datorate inflaţiei şi pierderile datorate şomajului. Pentru a fi eficiente, politicile

economice, sunt corelate cu instrumente corespunzătoare. Având în vedere natura

politicii, scopul urmărit şi istrumentele folosite, politicile economice se concretizează în:

- POLITICA MONETARĂ ŞI DE CREDIT

- POLITICA FISCALĂ

- POLITICA CHELTUIELILOR PUBLICE

- POLITICA COMERCIALĂ

Adoptarea politicilor economice depinde de ciclitatea economică. Evoluţia

economiei mondiale a demonstrat că activitatea economică este fluctuantă. Fluctuaţiile

sunt de mare amplitudine, de durată şi se manifestă cu o anumită regularitate.

Încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, s-a observat, că activitatea economică

cunoaşte fenomene de criză, care se succed la intervale de 8-10 ani şi că activitatea

economică evoluează printr-o succesiune de faze care compun un ciclu economic. În

cadrul unui ciclu economic se succed următoarele faze: prima fază, în care activitatea

economică creşte, denumită faza de ascensiune(expansiune) şi a doua fază caracterizată

prin scăderea activităţii economice, denumită faza de depresiune(recesiune) economică.