Sistemul Economic și Economia Națională

Economia poate fi privită ca o componentă importantă a societăţii umane, un subsistem al acesteia. Firesc, analiza sistemului activitaţii economice presupune surprinderea elementelor celor mai importante ale acestuia.

Structura principală. Cele mai importante elemente:

• mediul naţional geografic care oferă resurse naturale

• populaţia privită ca furnizoare a fosrţei de muncă cu toate caracterizticile ei şi reprezentând şi consumatorul

• tehnica şi tehnologia de producţie care asigură acea forţă necesară punerii în valoare a potenţialului creativ al forţei de muncă (dezvoltarea tehnologiei a fost factorul principal al dezvoltării economiei)

• foremele de organizare a activităţii economice şi instituţiile corespunzătoare create de societate;

• relaţiile stabilite între oameni desfăşurând activităţi economice

• mijloacele şi pârghiile de transpunere a strategiilor şi politicilor economice

• metodele şi principiile de conducere consacrate ….

Dacă alături de aceste componente se au în vedere scopurile activităţii economice şi mobilurile dominante ale agenţilor economici, precum şi organizarea politică şi socială, putem desprinde evoluţia şi formele pe care le-au îmbrăcat sistemele economice în timp, ca şi caracteristicile acestora. Dacă avem în vedere modul de desfăşurare a activităţilor economice, putem spune ca societatea românească a avut urmatoarele sisteme economice:

1. sitemul economiei primitive – bazat pe cules, vânătoare, pescuit ….

2. sistemul agrar

3. sistemul industrial – după revoluţia industrială din sec al XVII-lea

4. sistemul post-industrial, informaţional şi de servicii

5. sistemul economiei cunoaşterii

Modul de organizare

Sistemul economiei naturale – activitatea economice se desfăşoară într-un cadru închis (sistem economic închis)

Sistemul economiei marfare (de piaţă) – 2 etape:

- economia de piaţă artizanală, care cu greu îşi face loc în cadrul economiei naturale;

- economia de piaţă capitalistă

Sistemul economiei socialiste (centralizată)

Fenomenele economice reprezintă forme exterioare de activităţi economice, respectiv acele aspecte şi acte economice ce se menţin la suprafţa socieltăţii şi care pot fi cunoscute de oameni în mod direct (producţie, vânzare, cumpărare).

Procesul economic exprimă transferurile cantitative, calitateive şi structurale în starea activităţilor economice, care evidenţiază desfăşurarea activităţilor economice în timp şi spaţiu (ex. :creşterea preţurilor, modificarea cererii, ofertei). În mişcarea lor, fenomelene economice devin procese.

ECONOMIA NAŢIONALĂ

Activităţile economice se dasfăşoară de către oameni în cadrul unor colectivităţi organizate. În procesul dezvoltării istorice, aceste colectivităţi au cunoscut transformări, devenind treptat economii naţionale. Economiile naţionale contemporane sunt rezultatul unui îndelungat proces istoric, care în Europa s-a derulat între sec. XVI – XVIII. La baza apariţiei şi dezvoltării economiei naţionale au stat 2 mari procese: extinderea şi dezvoltarea economiei de schimb şi devenirea ei dominantă şi apariţia statelor naţionale şi dezvoltarea lor după criterii de limbă, cultură naţională, spirituală, viaţă de stat etc. În cadrul ……, care sunt caracterizate prin comuniune de limbă, cultură, …,.

Activităţile economice legate între ele prin diviziunea socială a muncii în contextul apariţiei naţionale şi statelor naţionale se constituie în economii naţionale a căror trăsătură principală este piaţa naţională.