Tipuri de Producție Industrială

5.1 TIPURI DE PRODUCŢIE INDUSTRIALĂ

Organizarea concretă a proceselor de producţie în diverse forme este în dependenţă directă cu numărul denumirilor de produse ce se fabrică în veriga respectivă, cu volumul producţiei ce se fabrică din fiecare fel de produs, cu stabilirea nomenclaturii de fabricaţiei Toţi aceşti parametri sunt legaţi, deci, de tipologia producţiei industriale.

Tipul de producţie se poate defini ca totalitatea factorilor tehnico-organizatorici ce caracterizează stabilitatea nomenclaturii producţiei fabricate, volumul producţiei, gradul de specializare a locurilor de muncă a secţiilor sau firmelor şi modul de mişcare a fatorilor de producţie de natură materială pe locurile de muncă Importanţa practică a structurii pe tipuri de producţie industrială constă în aceea că tipul de producţie din care face parte o verigă organizatorică a firmei determină metodele de management folosite, de pregătire tehnică a fabricaţiei, de evidenţă şi control etc.

Se deosebesc trei tipuri de producţie şi anume : producţie în masă, în serie şi individuală, cu toate că practic în producţie nici una din acestea nu există în formă pură De aceea, încadrarea unei verigi organizatorice a firmei în unul sau altul din aceste trei tipuri de producţie trebuie să aibă în vedere nu un singur criteriu, ci ansamblul de criterii care caracterizează separat fiecare din cele trei tipuri de producţie în parte

Deosebirile existente între diferitele tipuri de producţie influenţează gradul de încărcare a locurilor de muncă. Sub acest aspect, deosebim următoarele locuri de muncă :

- locuri de muncă în care se execută permanent o anumită operaţie la unul şi acelaşi reper ( caracteristic pentru producţia în masă ) ;

- locuri de muncă la care se execută permanent câteva feluri de operaţii la mai multe repere şi care se repetă după anumite perioade de timp (caracteristic pentru producţia de serie) ;

- locuri de muncă la care se execută operaţii diferite la o varietate de repere, care se repetă la perioade de timp nedeterminate sau care nu se repetă niciodată, desfăşurându-se fără a avea o anumită succesiune (caracteristic pentru producţia individuală)

Tipul de producţie exercită o influenţă importantă asupra costurilor de producţie, în sensul că, dacă organizarea producţiei este mai apropiată de tipul în masă, costul este mai redus ca urmare a reducerii ponderii salariilor ca o consecinţă a creşterii specializării şi productivităţii muncii În caz contrar, cu cât organizarea producţiei se apropie mai mult de producţia individuală, costurile sunt mai mari

Fiecare dintre cele trei tipuri de producţie prezintă anumite caracteristici şi condiţii proprii de organizare astfel:

1. Tipul de producţie în masă

Organizarea acestui tip de producţie are loc numai când se asigură încărcarea permanentă a fiecărui loc de muncă cu executarea aceluiaşi reper, adică atunci când volumul producţiei şi cheltuielile de muncă necesare executării producţiei satisfac pentru fiecare operaţie a procesului tehnologic sau pentru totalul operaţiilor executate de un executant, în mod succesiv asupra fiecărei unităţi de produs, relaţia :

Q ∙ t ≥ Ft

unde : Q – reprezintă volumul de producţie pentru un anumit fel de produse executată în perioada considerată;

t – timpul necesar pentru executarea unei unităţi din produsul respectiv la fiecare loc de muncă;

Ft – fondul de timp disponibil de funcţionare a unui loc de muncă în perioada considerată.

În relaţia de mai sus, dacă Q∙t = Ft, pentru executarea cantităţii de producţie este suficient un singur loc de muncă de tipul respectiv. Atunci când Q∙t >Ft, pentru executarea cantităţii de producţie sunt necesare mai multe locuri de muncă de acelaşi tip.Întrucât, de obicei, în producţia de masă se asigură o încărcare completă a fiecăruia din acestea, relaţia de “mai mare” se transformă într-una de “egalitate”, sub forma:

Q∙ t = Nlm∙Ft,

în care: Nlm reprezintă numărul locurilor de muncă de tipul respectiv necesar pentru executarea cantităţii de producţie Q.

Din analiza formulelor rezultă că volumul de lucrări pe fiecare operaţie tehnologică sau pe total operaţii trebuie să asigure ocuparea completă a locului de muncă în perioada luată în calcul, adică :

Dacă notăm ( cadenţa ), adică perioada de timp cuprinsă între obţinerea pe linia de flux

două produse consecutive de acelaşi fel, rezultă :

t ≥ C sau

deci, principala condiţie a organizării producţiei în masă este ca raportul între timpul cheltuit pe unitatea de reper la o anumită operaţie şi cadenţa liniei să fie supraunitar Raportul între t şi C serveşte ca indicator pentru determinarea gradului în care o anumită producţie are un caracter în masă sau nu Cu ajutorul acestui indicator se calculează numărul de locuri de muncă, care trebuie organizate pentru executarea continuă a unei anumite operaţii, adică se asigură o producţie ritmică în anumite condiţii date