Mașina asincronă

Masina asincrona este cea mai raspândita masina electrica. Ea se întâlneste pe scara larga în

actionarile electrice din toate sectoarele industriale si sociale, îndeosebi în regimul de motor trifazat,

pentru actionarea masinilor unelte, a pompelor, a compresoarelor, a morilor cu bile, a macaralelor

electrice, a podurilor rulante, a aparaturii medicale, a aparaturii electrocasnice etc.

Motoarele asincrone se construiesc pentru o gama foarte larga de puteri (de la ordinul

unitatilor de W pâna la ordinul zecilor de MW), pentru tensiuni joase (sub 500V) si tensiuni medii

(3 kV, 6 kV sau 10 kV) si având turatia sincrona la frecventa f = 50Hz egala în mod uzual cu n =

500, 600, 750, 1000, 1500 sau 3000 rot/min, în functie de numarul de perechi de poli.

Principalele avantaje ale motoarelor asincrone fata de alte tipuri de motoare electrice sunt:

- simplitate constructiva;

- pret de cost redus;

- siguranta mare în exploatare;

- performante tehnice ridicate (cuplu mare de pornire, randament ridicat);

- stabilitate în functionare, exploatare, manevrare si întretinere simpla;

- alimentare direct de la reteaua trifazata de c.a.;

Dintre principalele dezavantaje putem enumera:

- soc mare de curent la pornire;

- factor de putere relativ scazut;

- caracteristica mecanica dura;

Regimul de generator al masinii asincrone este mai rar folosit datorita puterii reactive (de

magnetizare) relativ mare pe care masina trebuie s-o ia de la retea.

În actionarile electrice, în cazuri speciale, masina asincrona poate functiona pentru scurta

durata si în regimul de frâna electrica.

Masina asincrona

3.1 Elemente constructive ale masinii asincrone

Masinile asincrone se executa în doua forme constructive:

- masina asincrona cu rotorul bobinat (cu inele);

- masina asincrona cu rotorul în scurtcircuit (în colivie).

Statoarele în ambele cazuri sunt identice.

3.1.1 Statorul masinii asincrone

Statorul masinii asincrone joaca rolul de inductor. În stator se obtine un câmp magnetic

învârtitor, pe cale electrica, cu ajutorul unei înfasurari trifazate parcurse de curenti alternativi

trifazati, înfasurare asezata în crestaturi.

Din punct de vedere constructiv, statorul are forma unui cilindru gol realizat din tole de otel

electrotehnic de 0,5 mm grosime, izolate între ele cu lac izolant sau oxizi ceramici.

Crestaturile se obtin prin stantarea tolelor înainte de împachetarea miezului si pot fi

semiînchise sau deschise. Crestaturile semiînchise (figura 3.1, a) prezinta avantajul unui flux de

dispersie mai redus, dar înfasurarea trebuie realizata din conductor rotund si introdusa fir cu fir,

neputând fi realizata afara pe sablon. Crestaturile semiînchise se utilizeaza la masini de puteri mici.

Crestaturile deschise (figura 3.1, b) permit realizarea înfasurarii afara pe sablon dar prezinta un flux

de dispersie mai mare. Se utilizeaza la masini de puteri mari.

Figura 3.1 Figura 3.2

Înfasurarea statorului se realizeaza de cele mai multe ori în doua straturi si cu pas scurtat.

Înfasurarile într-un singur strat se utilizeaza numai la masinile de putere mica.

Masina asincrona

3.1.2 Rotorul masinii asincrone

Rotorul masinii asincrone joaca rolul de indus având forma unui cilindru plin realizat din

tole din otel electrotehnic de 0,5 mm, izolate sau neizolate. La periferia rotorului se afla crestaturi

realizate tot prin stantare, în care se introduce înfasurarea rotorica.

Daca masina asincrona este cu rotorul bobinat, atunci înfasurarea rotorica este de tipul

înfasurarilor de c.a. trifazate, cu pas diametral, într-un strat sau în doua straturi. Crestaturile în acest

caz sunt semiînchise având de obicei forma de para (figura 3.2).

Daca masina este cu rotorul în scurtcircuit, atunci înfasurarea rotorica