Capacitatea de finanțare a întreprinderii

4.1. Indicatorii financiari selectivi - instrument al gestiunii previzionale a întreprinderii

Este cunoscut faptul că a gestiona - un termen folosit curent în limbajul actual - este sinonim cu a te ocupa de o afacere, cu a deţine, primi sau elibera valori. Dacă avem în vedere ordinea firească a înfăptuirii activităţilor lucrative dintr-o întreprindere, acţiunea de a gestiona este plasată între acţiunea de a direcţiona, orienta - deci de a decide - şi acţiunea de a executa. Acţiunii de a direcţiona, respectiv a conduce, i se asociază în mod necesar "puterea" de a decide în privinţa obiectivelor urmărite şi a mijloacelor ce se folosesc în acest scop, în timp ce acţiunii de a gestiona i se asociază caracterul de "utilizator general", printr-un responsabil, a mijloacelor ce s-au pus la dispoziţie pentru a îndeplini obiectivele propuse.

Între cele două acţiuni este necesară o conlucrare permanentă pentru a se asigura unitatea de acţiune a întregului sistem. Printre altele, conlucrarea , de fapt integrarea celor două acţiuni, se realizează prin intermediul unor diversificate fluxuri informaţionale, circumscrise procesului de conducere, înfăptuite prin comunicarea celor implicaţi în cele două tipuri de acţiuni.

Unul din aspectele cele mai importante ale acestei conlucrări sau integrări, îl reprezintă adoptarea modelului de gestiune şi utilizarea instrumentelor adecvate pentru controlul gestiunii. Dacă în privinţa modelului de gestiune putem vorbi despre gestiune integrată, gestiune prin obiective, gestiune prin bugete, gestiune previzională etc. - în privinţa instrumentelor de control a gestiunii se acceptă ideea că există patru tehnici pe care le utilizează întreprinderile, indiferent de modelul de gestiune adoptat şi anume: tehnica costurilor, tehnica ratelor, tehnica bugetelor şi tehnica tabloului de bord.

Se consideră că aplicarea tehnicii costurilor, deseori denumită a preţului de revenire, (în franceză prix de revient) constituie o primă cerinţă, dar esenţială prin importanţa ei, în analiza activităţii operaţionale pe care o desfăşoară orice întreprindere fie ea de aprovizionare, producţie sau comercializare. Aceasta deoarece necesităţile vitale ale întreprinderii impun cunoaşterea corespunzătoare a câmpului său operaţional vis a vis de piaţa pe care acţionează. Preţurile sunt cele care determină de fapt întreprinderile să devină active în domeniul costurilor şi să adopte un anumit comportament pe piaţă.

Tehnica ratelor şi cea a bugetelor oferă nu numai instrumentele necesare programării activităţii, dar şi instrumentele de analiză şi sinteză, absolut necesare intervenţiei factorilor dirigenţi în derularea fenomenelor şi proceselor. Această intervenţie se poate extinde în toate sectoarele şi compartimentele de activitate ale întreprinderii în care pot fi identificate: centre de cheltuieli, centre de cheltuieli şi venituri, precum şi centre de venituri (profit) după caz. În plus, tehnica ratelor, aşa cum am mai menţionat anterior, serveşte şi pentru a realiza analize pe ansamblul întreprinderii, prin comparaţie cu alte firme şi sectoare de activitate.

În fine, tabloul de bord, prin natura lui, este un instrument menit să sintetizeze informaţia necesară actului conducerii, conţinutul său informaţional fiind influenţat de preocupările manageriale ale decidentului care-l foloseşte.

Este adevărat că utilizarea concomitentă sau parţială a acestor tehnici este dictată în ultimă instanţă de nevoile pe care le reclamă condiţiile pentru a asigura o mai bună desfăşurare a activităţii întreprinderii. Unul va fi modul de utilizarea a acestora în întreprinderile mici care au un grad scăzut de complexitate în ce priveşte organizarea şi în care nu avem, de regulă, de a face cu delegarea puterii de decizie şi altul în marile întreprinderi. în acestea din urmă, cu toate că aplicarea acestor tehnici rămâne la latitudinea managerilor, ele se pot utiliza, de regulă, combinat, dând posibilitatea unei consolidări continue a managementului întreprinderii şi implicit a perfecţionării acţiunii de a gestiona.

În ce ne priveşte, în cele ce urmează ne vom referi la două din aceste tehnici şi anume la tehnica ratelor şi tabloul de bord. Aceasta având în vedere aplicaţiile imediate pe care aceste tehnici le pot avea în gestiunea financiară a întreprinderii, pe de o parte, precum şi în înfăptuirea actului managerial al întreprinderii, văzută ca sistem, pe de altă parte. Facem acest lucru în contextul în care apreciem că în întreprinderi, în actul de conducerii, un accent deosebit se pune pe aspectul previzional şi în consecinţă se va apela din ce în ce mai mult la principiile gestiunii previzionale.