Clasificarea Veniturilor Bugetare

Clasificarea veniturilor bugetare

Veniturile bugetare se pot clasifica din mai multe puncte de vedere.

1. După modul cum sunt calculate, aşezate şi încasate, impozitele pot fi:

a) Impozite directe, care se percep periodic (lunar, trimestrial, anual), direct şi nominal de la persoanele fizice şi juridice pe baza venitului constatat sau asupra valorii bunurilor care le aparţin, cum sunt, impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile agricole, etc. Având în vedere criteriile care stau la baza aşezării şi încasării impozitelor directe, acestea se pot clasifica în impozite reale şi impozite personale.

Impozitele reale se aşează asupra bunurilor care constituie avuţia materială a cetăţenilor, ca de exemplu, terenurile, imobilele, construcţiile, fără a ţine seama de veniturile pe care acestea le produc. Ele vizau şi activităţile industriale, meşteşugăreşti, comerciale, desfăşurate în grup sau individual şi care erau apreciate în funcţie de forţa de muncă utilizată, de forţa motrice folosită, de felul şi cantitatea de materie primă prelucrată, de volumul producţiei realizate, de mărimea localităţii în care se desfăşoară activitatea, de comerţul cu ridicata sau cu amănuntul practicat, de capitalul mobiliar folosit, etc., indiferent de situaţia personală a plătitorului impozitului. Ca impozite de tip real menţionăm: impozitul funciar, impozitul pe clădiri, impozitul datorat de meşteşugari şi negustori (patenta).

Impozitele reale mai poartă denumirea de impozite obiective sau pe produs, întrucât se aşează asupra venitului brut dat de obiectul impozabil, fără a avea vreo legătură cu situaţia socială a plătitorului de impozit.

Impozitele personale au în vedere, în primul rând, situaţia socială şi personală a subiectului impozabil, ele aşezându-se asupra veniturilor sau averii acestuia şi chiar indiferent de nivelul lor. Obiectul impunerii îl constituie veniturile dobândite sub formă de salarii, câştiguri din profesii libere, beneficii din activităţi industriale, bancare, din comerţ, venitul net obţinut din exploatarea pământului, din arenzi, din chirii, dobânzi pentru sume de bani împrumutate, dividende pentru acţiuni şi părţi sociale, etc. De asemenea, se mai impun bunurile imobiliare care aparţin cetăţenilor, transferurile de proprietăţi prin acte de vânzare-cumpărare, activul net al întreprinderilor, succesiunile, donaţiile, tranzacţiile cu hârtii de valoare, aportul de capital la societăţi, etc. În cazul impozitelor de tip personal se ţine seama atât de mărimea venitului impozabil realizat, cât şi de situaţia personală a contribuabilului (căsătorit, necăsătorit, cu sau fără copii, divorţat, văduv, cu sau fără persoane în întreţinere, cu sau fără merite deosebite faţă de ţară, invalid, etc.). Impunerea se face fie separat pe fiecare fel de venit, fie global pentru veniturile realizate din diferite surse, în cote proporţionale sau progresive.

În cazul impozitelor personale, unele venituri sau componente ale averii sunt supuse la două impozite distincte. De pildă, profitul se impune pentru întreaga societate comercială, iar dividendele se impun separat pe fiecare acţionar sau asociat. Ca urmare, ele se mai numesc şi impozite subiective.

b) Impozitele indirecte, care se încasează prin preţul mărfurilor (în special mărfuri de consum) o dată cu vânzarea acestora, fiind numite şi impozite pe cheltuieli sau impozite pe consum. În prezent, în România se întâlnesc din această categorie taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele vamale, etc.

2. Din punctul de vedere al materiei impozabile, impozitele se pot clasifica astfel: impozite pe venit; impozite pe avere; impozite pe cheltuieli.

3. Din punctul de vedere al provenienţei lor, se disting următoarele categorii de venituri bugetare:

- venituri bugetare care provin de la companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat şi instituţiile publice, cum sunt: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, contribuţiile pentru asigurările sociale de stat, taxele asupra terenurilor proprietate de stat, impozitul asupra veniturilor din operaţiunile cu străinătatea, taxele pentru verificarea aparatelor de măsurat şi cântărit, impozitul pe veniturile din vânzarea unor bunuri ale statului, vărsăminte din profitul net al Băncii Naţionale a României, vărsăminte din profitul net al companiilor naţionale, regiilor autonome şi societăţilor comerciale, etc. Încasarea veniturilor bugetare de la companiile naţionale, de la regiile autonome, de la societăţile comerciale cu capital de stat şi de la instituţiile publice nu duce la schimbarea formei de proprietate asupra acestor resurse băneşti, deoarece ele rămân mai departe în proprietatea statului;

- venituri bugetare care provin de la unităţile şi organizaţiile cooperatiste, cum sunt: impozitul pe profitul cooperativelor meşteşugăreşti, al celor de consum şi de credit, impozitul pe veniturile asociaţiilor agricole, taxa pe valoarea adăugată, diferite taxe, etc. Mobilizarea acestor venituri la bugetul statului atrage după sine schimbarea formei de proprietate, mijloacele băneşti trecând din proprietatea cooperatistă în proprietatea statului;

- venituri bugetare care se încasează de la întreprinderile mixte, private şi de la întreprinzătorii particulari, cum sunt: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxe, contribuţii pentru asigurările sociale, etc. Aceste venituri, o dată încasate, devin proprietate publică;