Finanțe - capitolul 2

FUNCTIILE SI ROLUL FINANTELOR 2.1. Abordari conceptuale Caracterul obiectiv al existentei finantelor ca si a altor categorii economice se releva, în primul rând, prin functiile si rolul ce revin acestora în viata economica si sociala, concretizata sintetic prin producerea, repartitia, schimbul si consumul produsului intern brut. Într-o acceptiune sintetizatoare, conceptul de functie semnifica menirea sociala a categoriei respective. Aceasta semnificatie are în vedere capacitatea unei categorii economice de a mijloci înfaptuirea unor procese ce nu se pot realiza satisfacator în absenta sa. Asociata, de regula cu acesta este folosita si notiunea de rol al categoriei respective pentru a exprima rezultatele sau efectele obtenabile pe seama îndeplinirii functiilor sale. Asadar, ca expresie generalizata a unui anumit grup de procese si relatii economice, finantele au de îndeplinit o anumita misiune sociala, în sensul ca prin intermediul lor se înfaptuiesc anumite procese economico-sociale si joaca un rol important prin aportul adus la realizarea obiectivelor private sau ale dezvoltarii generale a societatii, inclusiv la înfaptuirea diverselor activitati economice si sociale. Adaptat finantelor, conceptul de functie atribuita acestora desemneaza capacitatea lor de a mijloci (în conditii considerate optime) realizarea directa a anumitor procese economice exprimate în forma baneasca si derularea relatiilor corespunzatoare dintre participanti, ca si influentarea modului de înfaptuire a acestora. Cel mai adesea, îndeplinirea functiilor finantelor se concretizeaza în formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor de resurse banesti (financiare) în contextul activitatilor economico-sociale în care sunt implicate persoane fizice si juridice, inclusiv autoritati publice. Conditiile obiective de manifestare a finantelor în ansamblu, dar si pe componente ale sferei de cuprindere a acestora, determina ca înfaptuirea functiilor specifice lor sa fie grefata pe folosirea banilor în functiile ce le revin data fiind forma baneasca a proceselor si relatiilor economice pe care le exprima. Literatura noastra de specialitate retine, cel mai adesea, ca functii atribuite finantelor: functia de repartitie si functia de control, la care se adauga, uneori, si o functie de reglare a economiei, fiecare dintre acestea mijlocind procese economice de repartitie a PIB, realizarea controlului financiar, respectiv stimularea dezvoltarii fenomenelor pozitive sau contracararea unor fenomene dereglatoare, în economie si societate. În alte abordari1 sunt luate în considerare functii atribuite în mod expres anumitor componente ale finantelor (bugetul de stat), dar având semnificatii care se pot extinde si asupra

1 Richard Musgrave si Peggy Musgrave, Public Finance in the Theory and Practice, Fourth Edition, Mc Grow-Hill Book Company New-York, 1984, p.6-21.

Page 2

altora. Retine atentia, în acest sens, optiunea economistilor americani Richard Musgrave si Peggy Musgrave care mentioneaza trei functii ale finantelor publice (bugetului de stat), si anume: - functia de distribuire (a resurselor); - functia de alocare (a resurselor); - functia de stabilizare (reglare) a economiei. Se remarca, însa, faptul ca primele doua se regasesc prin functia de repartitie atribuita finantelor, în ansamblu. Astfel, functia de distribuire apare ca o componenta a celei de repartitie, semnificând mijlocirea de catre finante a unor procese de redistribuire a resurselor între persoanele fizice si juridice, cu implicarea autoritatilor publice. Aceasta functie se manifesta prin preluarea la fonduri publice a unor parti din veniturile sau averile diferitelor persoane fizice sau juridice sub forme ale impozitelor, taxelor etc., iar apoi distribuirea lor sub forme ale cheltuielilor publice efectuate potrivit unor criterii de echitate sau justitie sociala. În mod implicit, îndeplinirea sa se concretizeaza în redistribuirea unei parti a PIB între membrii societatii. La rândul sau, functia de alocare (alocativa) exprima mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati publice, create pe seama resurselor financiare de care dispun autoritatile publice. Ea presupune, în prim plan, alocarea resurselor necesare functionarii entitatilor publice si realizarii diferitelor obiective social-economice si, pe aceasta baza, prestarea de servicii sau furnizarea unor bunuri catre membrii societatii, fie gratuit, fie la preturi mult inferioare valorii lor reale. Prin intermediul finantelor sunt dirijate, astfel, resursele destinate consumului public de bunuri si servicii în raport cu nevoile societatii si în corelatie cu oferta privata, potrivit criteriilor de optim economic si social.