Sisteme și instituții de asigurări sociale

CAPITOLUL I

LOCUL ASIGURĂRILOR SOCIALE ÎN SISTEMUL DE SECURITATE SOCIALĂ

Evoluţia istorica pe plan social şi cultural al omenirii, a determinat in permanenta o diversificare a nevoilor individuale şi de grup. Societatea in sine asigura cadrul general si totodata obligatoriu de împlinire a trebuinţelor omeneşti şi de promovare a mijloacelor pentru satisfacerea acestora. Exista o logică şi o dinamică specifică a sistemului de nevoi, o conexiune funcţională a acestora. Gruparea principalelor repere de tratare ierarhizarii nevoilor au in vedere diverse optiuni, de exemplu ierarhizarea nevoilor umane din punct de vedere psihologic- Piramida lui Maslow-, si alte abordari. In cazul tuturor societăţilor, pentru orice individ viaţa, sănătatea, proprietatea, siguranţa persoanelor şi a bunurilor materiale sunt valori fundamentale şi prioritare.

Necesitatea de a trăi într-o siguranţă este indispensabilă oricărui cetăţean din zilele noastre, acesta dorind să-şi protejeze propria persoană şi bunurile sale împotriva evenimentelor păguboase, dăunătoare, nedorite.

Anumite consecinţe ale unor împrejurări nefaste ar putea fi evitate prin vigilenţă (incendiul, furtul), altele nu pot fi evitate în ciuda oricărui efort depus (cutremurul, grindina, trăsnetul), iar altele sunt guvernate de legităţi inevitabile, oamenii fiind neputincioşi de a utiliza, în totalitate, forţa naturii, resursele de timp în favoarea lor, datorită limitei cunoaşterii şi specificităţii fiinţei umane (decesul).

Dezastrele naturale, revoluţiile, războaiele şi înmulţirea atentatelor teroriste, la începutul acestui secol al XXI-lea, în diverse zone de pe glob, au amplificat starea de incertitudine a oamenilor şi au accentuat, totodată, nevoia lor de a trăi într-o lume, în care să se simtă apăraţi şi neagresaţi, în care scânteia vieţii să rămână vie, iar acumulările în cunoaştere şi experienţă să conducă la întărirea puterii umane, în vederea creşterii calităţii vieţii, al asigurării unui grad sporit de civilizaţie si de bunastare a societăţii.

Cu cât sentimentul de insecuritate individuala şi lipsa solidaritatii membrilor societatii –neajutorarea- este mai pronunţata, cu atât conştiinţa ori dorinţa asigurării, al protectiei este mai puternică şi in mod lucid asumata pe plan personal cat si social.

1.1 Necesitatea asigurărilor sociale

Necesitatea obiectivă a înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că salariaţii, întreprinzătorii, asociatii, actionarii particulari, lucrătorii pe cont propriu şi alte categorii de persoane participante la desfăşurarea unor activităţi recunoscute ca fiind utile societăţii, pot ajunge în imposibilitatea de a mai desfasura activitati cu integritatea forţelor lor, datorită diferitelor cauze, cum ar fi: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum şi ca urmare a atingerii unei anumite limite de vârstă, pierderea respectiv restructurarea/reducerea locurilor de muncă detinute sau lichidarea angajatorului etc.

În situaţia in care aceste cauze sunt activate, persoanele afectate din punct de vedere ocupaţional pot pierde sau diminua in mod esential capacitatea de a-şi câştiga prin muncă proprie cele necesare traiului personal cat si ale familiilor lor, ceea ce determină ca statul impreuna cu angajatorii si salariaţii - din companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, unităţile şi organizaţiile cooperatiste, asociaţiile, agenti economici privati - întreprinzătorii particulari, lucrători pe cont propriu - etc., precum şi asiguraţii pe cont propriu, să-şi unească eforturile, pentru a lua din timp măsurile preventive corespunzătoare în vederea protecţiei celor în cauză, asigurându-le o parte a veniturilor necesare în perioadele dificile de viata.

Scopul permanent propus de participanţi privind protectia celor afectati este de a contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor, pe întregul parcurs al vieţii lor, fie perioadă activă, fie chiar inactivă in conditii realizarii unei bunastari apreciate ca cel putin decente si intr-un context de pace sociala.

Sistemele de asigurări sociale se bazează pe perioada activă a membrilor societăţii cât şi pe interesul actorilor de pe piaţa muncii si implicarea sub diferite aspecte a statului.

Problemele de asigurări sociale din fiecare ţară sunt reglementate în concordanţă cu condiţiile politice, economice, sociale şi culturale ale fiecărei etape de dezvoltare a societăţii.

Dezvoltarea şi perfecţionarea diferită de la ţară la ţară a factorilor de producţie au determinat crearea unui sistem propriu naţional de asigurări sociale a cărui extindere şi perfecţionare este un proces continuu, atât pe plan naţional cât şi pe cel european, respectiv mondial.

Fiind o problemă fundamentala de stat, în România, statul îşi asumă responsabilitea reglementării şi aplicării măsurilor de protecţie socială, având scopul final, asigurarea unui trai decent ale cetăţenilor săi, acestea fiind garantate de Constituţie - legea fundamentală a societăţii.

Noţiunea de asigurări sociale este tratată în literatura economico-financiară şi juridică succint şi neuniform şi până în prezent nu o întâlnim într-o formulare, unanim, admisă respectiv acceptată.

În interesul înţelegerii corecte, într-un spirit evolutiv al asigurărilor sociale, redăm mai jos câteva definiri exemplificative, astfel ele reprezintă:

- forma de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare materiale şi asistenţă medicală în caz de boală, în trimiterea la odihnă sau tratament.

- ansamblul de măsuri constând în indemnizaţii, prestaţii şi servicii, care se asigură de către stat, în cazul producerii efectelor unor riscuri sociale stabilite prin lege.

- o verigă importantă a sistemului financiar şi de credit, cuprinzând acele relaţii economice, exprimate în formă bănească, prin mijlocirea cărora se repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii personalului muncitor, cooperatorilor şi membrilor lor de familie, în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacităţii de muncă, la bătrâneţe şi în multe alte cazuri

- un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat sau anumite organizaţii, de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară

- cel mai important mijloc de realizare a protecţiei populaţiei active, în special a salariaţilor, în caz de pierdere a veniturilor din cauză de şomaj, maternitate, îmbolnăviri, invaliditate,precum şi a populaţiei inactive cauzată de bătrâneţe sau decesul asiguratului cu moştenitori dependenţi - fără posibilităţi de a se întreţine pe cont propriu

- asigurările sociale constituie partea relaţiilor social-economice băneşti, cu ajutorul cărora, în procesul repartiţiei produsului intern brut, se formează, se repartizează, se gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor, pensionarilor şi a membrilor familiilor acestora.

- finanţarea măsurilor de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a varstnicilor precum şi a membrilor de familie cele ce consta în acordarea de către stat a unor indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi a altor gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacităţile de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.

- un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de bătrâneţe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau a altor categorii de persoane, precum şi a urmaşilor acestora.

Asigurarea socială are un rol de prevenire, întăreşte spiritul de independenţă şi libertate a membrilor societăţii şi dezvoltă spiritul de solidaritate şi coeziune socială atât în perioada activă cât şi de inactivitate a membrilor societăţii.

În procesul de creere a bunurilor si seviciilor, de participare a acestora la raporturile de piata, precum si in cadrul constituirii veniturilor bugetului asigurărilor sociale, se cultivă spiritul de economisire a tuturor participantilor.

Sistemele de asigurari sociale au un rol de pârghie financiară si constituie un mijloc de reglare a relaţiilor financiar-bancare.