Extras din curs

ATMOSFERA –ÎNVELIŞUL GAZOS AL TERREIAtmosfera este învelişul esenţialmente gazos al Terrei. Cu o formă mai aplatizată la poli şi mai bombată la ecuator decât planeta pe care o înconjoară, atmosfera terestră se desfăşoară în spaţiu până la 10.000-13.000 km, de unde densitatea ei, calculată pe baza frecvenţei atomilor de hidrogen, devine egală cu a spaţiului extraplanetar.Totalul masei atmosferei este estimat la 5.000.000de miliarde tone.Prin grosime, densitate şi compoziţie, atmosfera oferă protecţie Pământului, făcând posibilă apariţia şi evoluţia vieţii în intimitatea mediului terestru.Atmosfera este sediul vremii şi climei. Prin interacţiune cu celelalte învelişuri planetare, în atmosferă (mai exact în troposferă, stratul ei inferior) au loc procese fizice care impun starea de vreme şi tipul de climă, cu rol esenţial în determinarea caracterelor peisajelor naturale.La rândul ei, atmosfera se află sub influenţa celorlalte învelişuri (inclusiv antroposfera), în virtutea transferurilor de materie şi energie, variabile în timp şi spaţiu, prin care se leagă. Schimbările globale sunt induse în primul rând de perturbaţiile semnificative intervenite în compoziţia atmosferei şi în circuitul gazelor, în raporturile energetice dintre atmosferă şi ocean.

11/15/2009 3

COMPOZIŢIA CHIMICĂ

Atmosfera este un amestec gazos incolor, insipid şi inodor. Compoziţia chimică de amestec a atmosferei terestre este uniformă până la 90 km, această parte fiind numită de aceea homosferă. Constituenţii principali rămân în proporţii constante: azotul 78% din masă, oxigenul 21%. În compoziţia homosferei mai intră: argon (0,94%), dioxid de carbon (0,03%) şi alte gaze (heliu, hidrogen, metan, oxid de azot, dioxid de sulf etc.). Aerul conţine, în plus, particule lichide şi solide în suspensie, care se numesc aerosoli atmosferici.La altitudinea de 15 - 50 km se găseşte un strat protector de ozon. Această formă de oxigen (O3) are proprietatea de a absorbi o parte a razelor ultraviolete, care în doze prea mari devin nocive pentru organisme.dioxid de carbon 0%alte gaze0%argon1%azot78%oxigen21%azotoxigenargondioxid de carbon alte gaze

11/15/2009 4

Unele din aceste gaze (dioxidul de carbon, vaporii de apă, ozonul, metanul) generează efectul de seră natural, fără de care Pământul ar fi avut o climă atât de severă încât viaţa un ar fost posibilă. Troposfera este stratul izolator care diminuează pierderea căldurii radiate de suprafaţa terestră.

La altitudini de peste 90 km, dincolo de homopauză, compoziţia chimică variază din cauza disocierii moleculelor gazelor componente, ceea ce explică numele de heterosferă.

Gazele inerte, în stare moleculară sau atomică, se diferenţiază în patru strate: stratul de azot molecular (90 -200 km), stratul de oxigen atomic (200 -1.100 km), stratul de heliu (1.100 -3.500 km), stratul de hidrogen atomic.

De la cca 10.000 km densitatea tinde să o egalizeze pe cea a spaţiului interplanetar, fapt pentru care limita superioară a atmosferei a fost stabilită la această altitudine.

11/15/2009 5

Stratul de ozonSchimbarea temperaturii odată cu înălţimea

heterosferă

homosferă

11/15/2009 6

Astăzi, compoziţia naturală a atmosferei înregistrează modificări sensibile prin diferite activităţi umane, acestea având repercusiuni globale.

Creşterea concentraţiei de dioxid de carbon este cauza principală a încălzirii climei prin “efectul de seră”, iar acumularea substanţelor CFC (clorofluorocarburi) este responsabilă de rarefierea ozonului din stratul protector în care s-a cantonat în mare măsură (stratosfera).

Atmosfera terestră este destul de diferită de cele ale altor planete: atmosferele lui Venusşi Marte conţin cantităţi enorme de dioxid de carbon (aproximativ 95%); Venusmai conţine azot, oxigen, vapori de apă şi uşoare urme de dioxid de sulf; Marte mai conţine foarte puţin azot, argon, oxigen şi monoxid de carbon.