Manifestarea Fenomenelor Seismice

1. Definţia si cauzele fenomenului

seismologie =seismos (gr. cutremur) + logos (ştiinţă)

seismologia este ştiinţa care studiază cutremurele, disciplina aparuta la sfarsitul sec. al XIX-lea.

seismologia se ocupă cu:

-Studierea undelor seismice provenite de la cutremure sau explozii;

-Propagarea undelor seismice prin interiorul Pământului;

-Înregistrarea undelor seismice şi interpretarea înregistrărilor realizate

S-a dezvoltat şi o seismologie aplicată care vizează localizarea unor zăcăminte minerale importante din punct de vedere economic prin tehnici de prospectare seismică.

Cutremurul de pământ sau seismul este fenomenul geologic cu caracter violent de natură şi origini foarte variate. Acest termen este folosit pentru a descrie mişcarea bruscă a litosferei. Continentele se deplaseaza continuu si lent producand modificari ale scoartei terestre in urma acumularilor energetice in roci si a eruptiilor vulcanice, generatoare de rupturi si prabusiri de amploare in interiorul litosferei. În general, seismele corespund unor eliberări de energie care provoacă efecte catastrofale.

Cauze: mişcări tectonice erupţii vulcanice alunecări de teren sau prăbuşiri scufundări ale falezelor sub acţiunea apelor in urma activitatilor umane (explozii nucleare) externe (meteoriti, comete)

Elementele cutremurului

Fenomenul care stă la baza producerii unui cutremur se numeşte sursa seismului.

Focar sau hipocentru : locul din interiorul pământului în care ia naştere seismul

Epicentru : punctul de la suprafaţa pământului situat vertical faţă de focar

Anticentru : punctul situat diametral opus pe suprafaţa Pământului faţă de epicentru

Timp de origine : momentul declansarii cutremurului (se masaoara in Greenwich)

Durata: intervalul de timp masurat in secunde in care se produc si se transmit undele produse de cutremur

Energia eliberată în focarul unui cutremur este ceva mai mică decât energia bombei nucleare amplificată de un milion de ori.

Cazuri reale de înregistrare a unui cutremur de pămînt (sus 1963) şi a unei explozii nucleare (jos 1961).

Clasificarea cutremurelor se face după mai mulţi factori:

În funcţie de distanţa epicentrală (Δ)

Locale (Δ‹ 1o)

Apropiate (1o‹Δ‹ 10o)

Depărtate (10o‹Δ‹ 30o)

Foarte îndepărtate sau teleseismele (30o‹Δ‹ 180o)

În funcţie de poziţionarea geografică a epicentrului (Continentale sau marine)

După adâncimea (h) la care se produc

Cutremure cu adâncime normală (0‹h‹ 70 km);

Cutremure cu adâncime intermediară (0‹ h‹ 300 km);

Cutremure adânci (300 km‹ h‹ 700 km).

După energia degajată în Focar (cutremure mijlocii; cutremure mari (puternice); cutremure foarte puternice)

După falie

După cauzele producerii cutremurelor

Naturale sau artificiale