Sistem informațional și sistem informatic 3

Proiectarea logica se deruleaza prin intermediul a trei pasi sau subfaze:

- proiectarea formularelor/formatelor (pentru preluarea datelor) si a rapoartelor, prin intermediul carora utilizatorii vor avea imaginea intrarilor si iesirilor noului sistem;

- proiectarea interfetelor si a dialogurilor, pentru evidentierea modului de comunicare a utilizatorului cu softul de sistem;

- proiectarea bazelor de date logice, prin care este descrisa structura standard a bazei de date a sistemului ce va fi usor de implementat prin multitudinea de tehnologii existente în domeniul bazelor de date.

Toate intrarile si iesirile fazei de proiectare logica vor fi prezentate ca fluxuri ale datelor între un proces manual si altul automat sau între o sursa/destinatie si un proces automat din diagramele fluxurilor de date. De regula, se poate proiecta câte un formular sau raport pentru fiecare flux de date dintre utilizator si sistem.

Totusi, punctul de plecare în modelarea logica îl constituie diagramele entitate-relatie, desi, în plus, vor fi utilizate nu numai datele din acestea, ci si cele descoperite în timpul proiectarii logice. Similar, din diagrama de actiuni vor fi preluate evenimentele ce declanseaza actiunile utilizatorului, semnalate prin meniuri, butoane, comenzi date calculatorului.

3.1. Proiectarea formularelor si a rapoartelor

Datele elementare continute de fluxurile de date înseamna, în acelasi timp, si continuturile formularelor de intrare sau ale rapoartelor si raspunsurilor la întrebari. Datele formularelor sau rapoartelor pot fi date elementare ale locurilor de stocare si ale datelor din modelul entitate-relatie al aplicatiilor sau pot fi calculate pe baza acestor date elementare.

Un formular poate fi un document primar sau o macheta de ecran care contine unele date predefinite, carora li se adauga altele ce urmeaza a fi completate în rubrici special rezervate.

Din punct de vedere structural, un formular este un element tiparit, cu antet si alte componente pretiparite, precum si cu spatii (rubrici) pentru completarea cu date. Într-un sistem de prelucrare automata a datelor, formularul este asociat imaginii afisate pe ecran, identica formularului tiparit. Datele afisate din formulare sunt cunoscute sub numele de date constante, în timp ce elementele ce vor fi completate sunt numite date variabile. Imediat ce datele variabile au fost completate pe formular, în câmpurile corespunzatoare, formatul devine o înregistrare (articol) sau o tabela.

Majoritatea formularelor au în structura patru elemente determinate: introducerea, instructiunile, partea principala (corpul) si concluziile.

Introducerea, în general, trebuie sa apara la începutul formularului si sa contina titlul acestuia, numarul sau si, daca formularul trebuie distribuit altcuiva, numele si adresa organizatiei respective.

Instructiunile sunt de doua feluri: ele precizeaza fie modul de completare a formularului, fie destinatia lui dupa completare. Uneori, numele elementelor de completat sunt atât de clare încât nu mai necesita informatii speciale pentru completare. De regula, formularele cu un pronuntat caracter tehnic, necesita mai multe informatii în partea principala sau pe verso. Instructiunile în legatura cu ceea ce trebuie facut cu formularul trebuie sa fie foarte clare, specificându-se pentru fiecare exemplar unde trebuie sa ajunga. În proiectarea acestor formulare trebuie sa se urmareasca o cât mai simpla forma de realizare.

Partea principala este cea care concura la utilizarea unor formulare cât mai simple. Relatiile logice dintre casute trebuie sa fie grupate; casutele si coloanele trebuie sa fie foarte clar conturate, si evident, locul unde trebuie completate, mai ales când datele din el vor fi supuse prelucrarii automate.