Marketing Turistic

Curs 1 07.10.2009

Marketing turistic

Capitolul 1

MARKETINGUL TURISTIC - CONCEPT, DIMENSIUNI, PERSPECTIVE

1.1. Turismul – concept şi particularităţi

1.2. Relaţia : marketing – marketingul serviciilor – marketing turistic

1.3. Perspective ale marketingului turistic

1.1.Turismul – concept şi particularităţi

Începuturile turismului se pierd în adâncurile vremurilor. Deşi nu există călătorii turistice, în Comuna primitivă, se poate vorbi despre apariţia călătoriei (din necesităţi materiale); aceste călătorii au trezit dorinţa de deplasare şi curiozitatea oamenilor de a cunoaşte ceea ce se află dincolo de sfera de existenţă şi influenţă a grupului social din care făceau parte. Cei mai mulţi autori sunt de părere că – în antichitate – putem vorbi deja de „călătorie turistică”; astfel, mase relativ importante de oameni erau antrenate în vechile state greceşti pentru vizitarea locurilor sfinte, a băilor curative, cu ocazia jocurilor festive organizate la perioade regulate sau odată cu serbările olimpice. În Roma antică, majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale şi militare; de asemenea este menţionată circulaţia spre băile curative. Evul mediu consacră vizitele la unele temple de renume, în timp ce Renaşterea generează voiajele de plăcere, precum şi pe cele legate de curiozităţile intelectuale. Odată cu sfârşitul războaielor napoleoniene are loc transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis; motorul cu abur, inventarea şi aplicarea sa la trenuri şi vapoare, au dat un puternic avânt dezvoltării turismului. În jurul anului 1700 s-a format aşa numitul „grand tour”, itinerar ce cuprindea oraşele: Paris, Torino, Florenţa, Roma, Neapole, Veneţia, Viena, precum şi regiunea Rhinului – Germania; durata călătoriei era de 3 ani. Cu această ocazie apar termenii de „turism” şi „turist”. După cel de-al doilea război mondial turismul înregistrează cu adevărat o dezvoltare deosebită.

În ceea ce priveşte încercările de definire a conceptului “turism”, eforturile se plasează la doar câteva decenii în urma noastră. Amintim doar câteva dintre acestea :

- 1942 Turismul = “ansamblul relaţiilor şi faptelor constituite prin deplasarea şi sejurul persoanelor, în afara locului lor obişnuit de rezidenţă, fără ca acestea să fie motivate de o activitate lucrativă oarecare”;

- 1963 Roma – Conferinţa Naţiunilor Unite privind Turismul şi Călătoriile Internaţionale – se adoptă o definiţie larg utilizată, bazându-se pe două elemente principale :

- motivul

- durata voiajelor

A) Motivul sejurului

= criteriu care conduce la structurarea călătorilor – dintr-o ţară sau localitate - în două mari categorii: cei care intră şi cei care nu intră în categoria turiştilor

Nu fac parte din categoria turiştilor următoarele tipuri de călători :

- lucrătorii veniţi din afară

- imigranţii temporari sau permanenţi

- nomazii

- pasagerii în tranzit

- refugiaţii

- membrii forţelor armate

- reprezentanţii consulari

- diplomaţii,

adică : persoanele care urmează să exercite în spaţiul avut în vedere unele activităţi remunerate.

Fac parte din categoria turiştilor toate persoanele care călătoresc într-o serie de scopuri cum ar fi :

- petrecerea timpului liber

- recreere

- sport

- misiuni

- mitinguri

- congrese

- studii

- vizitarea rudelor şi prietenilor

- efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale

- realizarea de tratamente medicale

- pelerinaje religioase sau de alt ordin.

În rândul turiştilor unei ţări sunt incluşi :

• străinii non-rezidenţi

• naţionalii rezidenţi în afară

• membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau escală care apelează la serviciile de cazare-masă din acea ţară

• vizitatorii de scurtă durată (pasagerii aflaţi în croazieră şi care debarcă pentru a vizita ţinutul).

Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) : a propus clasificarea diferitelor tipuri de voiaje ; pe seama acestui criteriu în şase grupe :

1. timp liber , odihnă , vacanţă

2. vizitarea rudelor şi prietenilor

3. afaceri şi motive profesionale

4. tratament medical

5. pelerinaje sau motive religioase

6. alte cauze

În 1968 - OMT propune încadrarea turiştilor în următoarele trei categorii :

a) turişti propriu-zişi ( adevăraţi ) - care călătoresc de plăcere;

b) turişti de afaceri - cărora le sunt asimilaţi parlamentarii, delegaţiile oficiale şi toate celelalte persoane care călătoresc în scopuri profesionale;

c) alţi turişti – incluzând studenţii străini, pelerini, misionarii, persoane aflate la cură, participanţii la funeralii.

Obs.: Această clasificare are un caracter pur convenţional.

B) Durata sejurului - criteriul cazării peste noapte - serveşte la identificarea altor două categorii de vizitatori

1. excursioniştii – vizitatori de o zi care nu-şi petrec noaptea în localitatea sau ţara respectivă;

2. turiştii – care vor rămâne acolo cel puţin o noapte, dar maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece într-o ţară pentru a fi considerată vizitator este de 1 an.

În 1991 la Otawa – OMT defineşte turismul ca reprezentând activităţile angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor, în locuri situate în afara mediului rezidenţial pentru o perioadă de peste 24 ore sau de cel puţin 1 noapte, fără a depăşi un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri, ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activităţi remunerate la locul vizitat.