Agenții de presă - rigorile știrii de agenție

Agenţii de presă

Rigorile ştirii de agenţie

Să recapitulăm. Stirea de agenţie presupune rigoare şi profesionalism la cel mai înalt nivel. Dacă ne gândim că această ştire e cuprinsă într-un întreg lanţ al prelucrării mediatice, că ea devine materie primă pentru alţi jurnalişti, vom înţelege deosebita ei importanţă. Prin urmare, ştirea de agenţie trebuie de la bun început să trateze scrupulos propriile surse, conştientizând faptul că ea însăşi devine sursă pentru alte ziare. Aceste surse nu pot fi invocate generic decât n situaţii excepţionale : criză majoră, război, catastrofe naturale. Din păcate, în presa română abundă ştirile „pe surse” (un truc menit să dea seriozitate unor bârfe, speculaţii, presupuneri). Despre tipologia surselor neconvenţionale am vorbit în cursurile anterioare : directe, indirecte, neidentificate (din sursa neoficială, guvernamentală, autorizată). Am vorbit de asemenea despre formulele uzitate uneori de agenţii menite să suplinească absenţa (recunoaşterea) sursei : informează cercuri bine informate, cercuri apropiate de…, se crede, apreciază unii observatori, …unii experţi samd. Asemenea formule afectează credibilitatea agenţiei. În orice caz, un ziar serios va evita să folosească informaţii cu surse voalate, neidentificate în mod cert, mai ales cele care par tendenţioase, subiective sau interesate.

Veşti rele – veşti bune. Alegerea subiectelor de ştire nu ţine numai de experienţă şi fler. Alegerea subiectelor trebuie făcută după principii clare şi profesioniste (legea proximităţii a interesului uman). Un alt criteriu ţine cont de calităţile intrinseci ştirii (să fie nouă, verificabilă şi deci reală, să intereseze cât mai multă lume). Regăsim toate acestea în veştile rele (accidente, catastrofe, sinucideri, incidente armate). Presa adoră asemenea subiecte şi nu e vina ei că lumea e plină de evenimente neplăcute, îngrijorătoare. Aşa cum remarcă sociologii, lumea nu e mai rea şi generatoare de insecuritate ca înainte, ci acoperirea lumii cu ştiri a devenit mai bună. Din acest punct de vedere, putem spune că presa îşi face datoria. Greşeala presei constă în exagerare, în plasarea preferenţială a acestor ştiri, în subexpunerea normalului, a evenimentelor nespectaculoase. Fenomenul de tabloidizare a presei este o realitate, ce se impune a fi limitată şi în nici un caz exclusă cu totul. Ştirile rele (accidentele rutiere, de pildă) implică o mare primejdie profesională : lipsa de relevanţă şi, finalmente, dezinformarea prin abaterea atenţiei de la problemele grave ale societăţii.

Criteriile de selectare a ştirilor ar fi pe scurt :

- Proximitatea temporală. Dacă se poate, cititorul vrea să fie informat în timp real. El vrea (prin informare) să-şi sporească sentimentul că e actual, că nu este ieşit din timp. „Acum” şi „aici” sunt cuvintele de ordine pentru cititor. Ştirile din trecut sau din viitor constituie o excepţie.

- Proximitatea spaţială. Cu cât evenimentul este mai aproape geografic, cu atât interesează mai mult (legea „mort-kilometri”). O variantă poate fi „proeminenţa personalităţii implicate”. Asta înseamnă că impactul unui incident (un accident de motocicletă) creşte exponenţial n funcţie de numele şi funcţia celui implicat (ex: premierul Tăriceanu).

- Conflictul. Nu e vorba doar de războaie şi competiţii sportive. Orice dispută mai înfierbântată (politică, de pildă) ne atrage semnificativ atenţia. Un motiv ar fi emoţionalul provocat de conflict, pactizarea cu una din părţile aflate în dispută.

- Numărul persoanelor implicate. Implicarea într-un accident a unui autocar plin cu elevi este mai spectaculoasă decât accidentarea unui biciclist neatent. Îngrijorează înmulţirea ştirilor din presa română cu evenimente fără consecinţă – acele ştiri ce se termină cu formula „Din fericire…”.

- Semnificaţia educativă. E vorba despre ştiri din lumea medicală. Ştiri care conţin anumite avertismente privind sănătatea publică, privind violenţa casnică sau relele tratamente aplicate minorilor.

- Amuzamentul. Curiozităţi, recorduri, întâmplări duioase cu animale.

Tipologia ştirilor de agenţie :

1) Flash. Are prioritate 1 şi anunţă în câteva cuvinte un fapt de o importanţă excepţională. Ex: Barack Obama – noul preşedinte al SUA.

- Nici un flash nu trebuie să rămână fără completări ulterioare (buletin, urgent).

- Obligatoriu indică sursa.

- Nu se abuzează de flash-uri.

- Nu are cheie (slug).

2) Buletin. În 2-3 rânduri dă o informaţie de mare importanţă. E o ştire scurtă, în stil concis şi sec.

- Nu depăşeşte 30-35 de cuvinte.

- Comportă obligatoriu sursa (excepţional se poate folosi : „potrivit martorilor”)

- Are prioritate 2.

- Are cheie (slug). Pe rândul următor : Buletin (cu majuscule). Spaţiu. Originea şi data. Text. Ex: Un Boeing 747 american cu cel puţin 200 de pasageri la bord s-a prăbuşit miercuri în apropiere de Orly, anunţă turnul de control al aeroportului. AFP

- Un eveniment major poate oferi ocazia mai multor buletine. Dacă timpul presează, primul buletin poate fi urmat de un „aditiv” (50 de cuvinte) sau de un „urgent” (100-150 de cuvinte). Ulterior se poate construi un alt lead.

- „Aditivul” poate fi construit în birou, prin documentare suplimentară. În acest caz se precizează sursa şi contextul.

- Când în buletin se face referinţă la o declaraţie sau la un document, trebuie să se dea rapid ulterior un citat, chiar şi scurt. Ex:

Brejnev – discurs

Buletin

Moscova, 10 iunie (AFP) – Preşedintele sovietic Leonid Brejnev a propus miercuri reducerea imediată cu o sută de mii de oameni forţele militare ale Pactului de la Varşovia şi NATO.

Buletin propunere

Moscova – L. Brejnev a făcut această propunere într-un discurs în faţa Sovietului Suprem. „Suntem gata să reducem imediat cu 100.000 de oameni forţele Pactului de la Varşovia, dacă NATO va proceda la fel” a zis L. Brejnev. În acest sens, a arătat el, s-au trimis mesaje şefilor de stat din ţările membre NATO. AFP

Dup acest buletin, putem concepe un „aditiv”, în care să oferim cifre statistice privind forţele Pactului de la Varşovia şi NATO.

3) Urgent. Ştire de 150 de cuvinte, care trebuie transmisă urgent.

- Are prioritate 3.

- Când anulează ori rectifică o ştire anterioară, are prioritate 2.

- Textului i se poate adiţiona : reacţii, mărturii, fişe tehnice.

- Menţiunea „urgent” poate fi trecută în dreptul mai multor tipuri de informaţii.

- Menţiunea se face obligatoriu la „anulare” sau „rectificare”. Ex:

Discurs-Brejnev, Corectura, 124

URGENT rectificare

În AFP 124 Moscova

se va citi în primul paragraf :

Preşedintele sovietic Leonid Brejnev a propus marţi Occidentului reducerea „imediată” cu cinci mii de oameni forţele militar ale Pactului de la Varşovia şi NATO

(corect : marţi şi nu miercuri) AFP

4) Aditivul. E o completare a unei prime informaţii.

- Evităm excesul de materiale „aditiv”. De regulă, evenimentul se acoperă cu texte întregi, cu buletine sau sinteze.

- Aditivul trebuie să fie scurt.

- Să reamintească cheia buletinului anterior.

- Să nu reia conţinutul buletinului anterior.

- Să urmeze buletinului la scurt timp (15 min)