Extras din curs

I. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA RELAŢIILOR PUBLICE

Deşi noţiunea de relaţii publice (RP) a fost folosită, în SUA, încă de la jumătatea secolului XIX pentru a contura o nouă optică privind stabilirea şi menţinerea relaţiilor companiilor producătoare cu publicul consumator, ea s-a cristalizat, consolidat şi şi-a dovedit eficienţa abia în secolul XX, motiv pentru care este considerată un „produs” al acestui secol.

În Europa, relaţiile publice au pătruns pe filieră franceză, extinzându-se mult în a doua jumătate a secolului XX. În prezent asistăm atât la creşterea numărului şi rolului structurilor specializate în relaţii publice (firme distincte, departamente/servicii în organigrama organizaţiilor, consilieri independenţi), cât şi la cheltuirea unor sume considerabile pentru relaţii publice, care cresc cu o rată medie anuală de 20%.

Pentru relaţiile publice există numeroase definiţii. Conform unor aprecieri, în literatura de specialitate găsim peste 1000 de definiţi. Multitudinea lor porneşte, în primul rând, de la unghiul din care sunt abordate – psihologic, sociologic, filosofic, teoretic, aplicativ – şi, în al doilea rând, de la amprenta originală pe care fiecare specialist doreşte s-o imprime unui concept deosebit de complex.

Din numeroasele definiţii pe care specialiştii şi organizaţiile naţionale şi internaţionale în domeniu le-au oferit în timp, ne vom opri doar asupra unora pe care le considerăm reprezentative.

În viziunea autorului american Scott M. Cutlip, relaţiile publice reprezintă „un efort strategic de influenţare a opiniilor prin atitudini pozitive şi performanţe rezonabile, bazat pe o comunicare reciprocă, satisfăcătoare pentru ambele părţi” (Jacquelyn Peak, 1980).

Asociaţia Internaţională de Relaţii Publice avansează o definiţie mai generală: „arta şi ştiinţa de a analiza tendinţe, a prevedea efecte, a sfătui în consecinţă conducerea structurii organizaţionale şi a aplica propriile programe de acţiune, care să servească atât interesul instituţiei cât şi al publicului” (Al. Taşnadi, Roxana Ungureanu, 2001).

Relaţiile publice reprezintă un instrument de mediere între diversele niveluri ale corpului social, unde scopul final este inducerea „echilibrului între forţele sociale” (Ph. Lesly, 1991).

„Relaţiile publice sunt efortul deliberat, susţinut şi planificat de a stabili şi a menţine înţelegerea reciprocă între o organizaţie şi publicul ei” (British Public Opinion Institute). Această definiţie a fost adoptată de un număr de ţări din Commonwealth.

Indiferent de maniera concretă de definire a relaţiilor publice, reiese sau este punctat explicit faptul că acestea reprezintă o concepţie nouă despre modul în care o organizaţie sau o persoană trebuie să-şi creeze relaţii cu publicul intern şi/sau extern), să le menţină şi să le dezvolte, astfel încât să se ajungă la un climat de încredere şi simpatie în rândul acestui public.

O dată obţinut răspunsul la întrebarea Ce sunt R.P.- vom încerca să lămurim Ce nu sunt R.P.- Nevoia pentru un astfel de demers este generată de frecventele confuzii cu:

- marketingul, în ansamblul său;

- publicitatea;

- relaţiile cu publicul;

- propaganda (comunicarea politică).

Diferenţa între relaţii publice şi marketing

Marketingul este „funcţia managementului care identifică necesităţile, dorinţele umane, oferă produse sau servicii pentru a satisface aceste cerinţe şi declanşează tranzacţii care oferă produse sau servicii în schimbul unui obiect de valoare pentru solicitant” (S. Cutlip, A. Center, G. Broom, 1994), dar şi în schimbul atingerii obiectivelor economice ale organizaţiei. Cu alte cuvinte, marketingul (în accepţiunea clasică) vizează cele două finalităţi cunoscute – satisfacerea nevoilor de consum şi maximizarea profitului organizaţiei respective, în condiţiile concrete existente –, ceea ce implică atragerea şi satisfacerea clienţilor pe termen lung.

În schimb, relaţiile publice implică o paletă largă de relaţii în raport cu angajaţii, investitorii, furnizorii, concurenţii, clienţii, guvernul ş.a., în scopul creării unui climat de încredere şi simpatie în rândul acestora.