Didactica Specialității

I. CONCEPTUL DE EDUCAŢIE DIN PERSPECTIVA DIDACTICILOR SPECIALE

1. Reflecţii teoretice prealabile

Educaţia este o creaţie a umanităţii, o componentă esenţială a vieţii sociale, în contiună transformare şi adaptare la nevoile specifice ale societăţii; ceea ce demonstrează că ea nu a fost elaborată odată pentru totdeauna. Însuşi conţinutul noţiunii care o defineşte este mereu reînnoit, reformulat, iar datorită complexităţii ei, educaţia este prezentată, în zilele noastre, din unghiuri de vedere foarte diferite: ca proces psihologic şi social, ca acţiune de conducere a dezvoltării personalităţii umane, ca relaţie socială, transmisie culturală, mod de formare a comportamentului uman, mijloc şi rezultat, ansamblu de influenţe ş.a.m.d.

În acelaşi timp, caracterul său prospectiv plasează educaţia, dimensiune a dezvoltării, pe toate treptele ontogenetice ale omului, în virtutea adevărului că educaţia este o acţiune ce se exercită asupra personalităţii umane, indiferent de vârsta pe care o are. Din moment ce societatea este în contiună schimbare înseamnă că omul, la rândul său, se află continuu în calitate de receptor al acţiunii educative. De unde şi cunoscuta şi actuala teză a educaţiei permanente.

Peste toate acestea, exerciţiul educaţiei este strâns legat de oferta specifică a fiecărei discipline de studiu; exerciţiu constituit într-o disciplină ce face parte din sistemul ştiinţelor educaţiei şi care este obiectul de studiu al lucrării pe care aţi deschis-o.

Evaluările de mai sus nu se vor altceva decât o ilustrare a adevărului că permanenţa dimensiunilor educaţiei, mai ales într-o lucrare care abordează componente ale acestora, cu implicaţii directe în practica educaţională este mai mult decât oportună. O astfel de raţiune justifică, de asemenea, readucerea în memoria celor care sunt angajaţi nemijlocit în procesul didactic a unor concepte de o mare diversitate şi forţă persuasivă. Nu este, însă, lipsit de interes, dimpotrivă, să reamintim celor care sunt sau vor fi implicaţi direct în practica educaţională chiar câteva definiţii formulate conceptului de educaţie, de unii dintre marii gânditori ai culturii şi civilizaţiei universale, pentru a ne da seama de statornicia înţelesului acestui proces, care a însoţit şi va însoţi peste veacuri istoria societăţii omeneşti, precum şi pe cei care transformă în acte comportamentale valorile culturii.

Iată, spre argumentarea celor de mai sus, câteva ilustrări:

1. - Educaţia reprezintă „acţiunea generaţiilor adulte asupra celor tinere, cu scopul de a forma acestora din urmă anumite stări fizice, intelectuale şi morale necesare vieţii sociale şi mediului social pentru care sunt destinate” (E. Durkheim, apud. E. Planchard, Pedagogie şcolară contemporană, E.D.P., R.A., 1992, p.36);

2. - Educaţia este dezvoltarea naturală, progresivă şi sistematică a tuturor facultăţilor individului (Pestalozzi, Idem, p. 35);

3. - „Educaţia nu înseamnă pregătirea pentru viaţă; ea este însăşi viaţă” (J. Dewey, Idem, p.35);

4. - Educaţia urmăreşte realizarea întregii perfecţiuni de care natura omului este capabilă (Kant, Im., 1992, p. 17);

5. - Educaţia este acţiunea de formare a individului pentru el însuşi, dezvoltându-i-se o multitudine de interese (Herbart, J. Fr., 1976, p.62);