Sistemul de învățământ în România

Factori perturbatori şi erori în evaluarea şcolară. Modalităţi de corectare

- o problemă ce constituie obiectul a numeroase investigaţii psihopedagogice priveşte variabilitatea intra şi interindividuală a aprecierii rezultatelor şcolare, evidenţierea factorilor perturbatori şi a erorilor comise în actul evaluării.

- Landsheere preciza că în problema evaluării toţi se încred în onestitatea lor, dar aceasta, deşi constituie o condiţie necesară, nu este şi suficientă;

- Monteil, recunoscând că practica examenelor a sădit în noi teamă, îndoială se întreabă: „Cine n-a implorat vreodată cerul, în secret, să trimită un examinator bun”?

- H. Piéron scrie că pentru a prezice nota unui candidat la un examen este mai util să-l cunoşti pe examinator decât pe candidat.

- Printre cele mai frecvente situaţii ce generează variabilitatea aprecierilor sunt cele referitoare la acţiunea profesorului examinator:

„efectul halo” constând în supraaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa impresiei generale bune despre aceştia. În jurul elevului cu reputaţie bună apare acest fenomen psihologic de „halo” datorită căruia îi sunt trecute cu vederea unele greşeli.

„efectul de anticipaţie” sau „Pygmalion” exprimă faptul că aprecierea rezultatelor unor elevi este puternic influenţată de părerea nefavorabilă pe care educatorul şi-a format-o despre inteligenţa, capacităţile acestora.

„efectul de contrast”/„de ordine” constă în accentuarea diferenţelor dintre performanţele unor elevi. De ex., un răspuns oral sau o lucrare sunt supraapreciate dacă cele dinainte au fost mai slabe şi invers; produsul elevului poate primi o notă mediocră dacă urmează imediat după un candidat cu răspunsuri foarte bune.

eroarea logică exprimă acţiunea de substituire a obiectivelor relevante şi a parametrilor importanţi ai evaluării prin obiective secundare ca: forma şi acurateţea paginii, sistematica expunerii, gradul de conştiinciozitate şi perseverenţa elevului ş. a. „Abaterea se justifică uneori, dar ea nu trebuie să devină o regulă” apreciază C. Cucoş (1998, p. 185).

ecuaţia personală a examinatorului exprimă faptul că unii profesori sunt mai generoşi, utilizând notele mari, alţii sunt mai exigenţi. Unii folosesc nota pentru încurajarea elevilor, motivarea lor pentru învăţare, alţii pentru a-i constrânge de a depune eforturi suplimentare. De asemenea, unii apreciază originalitatea, imaginaţia, creativitatea, alţii dimpotrivă- reproducerea, rutina, recunoaşterea exactă.

Alte erori sunt generate de specificul disciplinei de învăţământ la care se realizează evaluarea, prin implicarea factorilor de personalitate ( profesori, elevi, studenţi), sau din cauza oboselii fizice şi psihice, stării afectiv-emoţionale, altor factori accidentali.