Extras din curs
1. Ce este sociologia ?
Un prim raspuns la aceasta întrebare ar fi acela ca
sociologia este stiinta care studiaza societatea ca o realitate de
sine statatoare, distincta de natura, cu legi proprii de structurare si
dezvoltare. Acesta este, de altfel, sensul conferit sociologiei de
catre parintele acesteia – Auguste Comte –, cel care a folosit
pentru prima oara termenul de sociologie si care i-a creionat
statutul si domeniul de cercetare.
Preocupari legate de cunoasterea si explicarea vietii
sociale, îndeosebi a institutiilor politice ale acesteia, se întâlnesc
înca din antichitate, ele constituind o prezenta constanta în
gândirea filosofica a antichitatii, ca si în cea a evului mediu si
epocii moderne. Stau marturie, în acest sens, proiectul statului
ideal imaginat de Platon, descrierea principalelor regimuri politice
de catre Aristotel si explicarea de catre acesta a modului în care a
aparut organizarea statala, paralelele realizate de catre Sfântul
Augustin între cetatea laica si cea divina, interpretarile
contractualiste privitoare la geneza statului si dreptului, datorate,
în epoca moderna, lui Thomas Hobbes, John Locke si Jean Jaques
Rousseau. Si totusi, începând cu opera lui Auguste Comte, se
poate vorbi despre o noua forma de cunoastere si interpretare a
socialului.
Pentru a întelege cotitura ce se realizeaza în legatura cu
abordarea si interpretarea vietii sociale se impune o scurta
incursiune în istoria stiintei moderne si a stadiului în care se afla
aceasta în prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Datorita progreselor realizate de matematica, astronomie
si mecanica, în stiintele naturii se cristalizase paradigma
determinist – cauzala de interpretare a fenomenului, paradigma
centrata pe modelul cauzalitatii mecanice. Ideea de lege a naturii,
expresie a unor conexiuni cu caracter necesar si universal, este
dominanta în stiinta naturii si ea va calauzi orice efort de
descifrare si întelegere a realitatii. În strânsa corelatie cu aceasta,
se contureaza un optimism nemarginit în legatura cu posibilitatile
de care beneficiaza stiinta de a interpreta totul cu ajutorul
experientei si al ratiunii.
Observatia
si analiza rationala a datelor de observatie
reprezinta operatiunile esentiale ale actului de cunoastere
stiintifica. Pe baza lor, se formuleaza ipoteze cu privire la esenta
si caracteristicile fenomenului studiat, a legilor ce le guverneaza,
ipoteze ce vor fi testate prin experimente stiintifice si noi
observatii. Speculatia metafizica este înlocuita, asadar, cu
cunoasterea nemijlocita a lucrurilor, metafizicianul cedând locul
omului de stiinta, care se calauzeste numai dupa datele de
experienta.
Se contureaza, astfel, acel gen de cunoastere pe care
Auguste Comte o va numi cunoastere pozitiva
si pe care o va
opune metafizicii. Tot el va sesiza si teoretiza legatura ce exista
între cunoastere si evolutia generala a societatii, fiindu-i clar
faptul ca dezvoltarea industriala din vremea sa se sprijinea
nemijlocit pe cunoasterea stiintifica.
Transformarile tot mai rapide, dar si benefice, din viata
economica, precum si revolutiile din sfera politicului, îmbraca, în
anumite cazuri, forma unor spectaculoase rasturnari revolutionare,
ce vor face sa se contureze treptat ideea de progres social
(enuntata si sustinuta pentru prima oara în Franta de catre
Condorcet). Este tot mai evidenta constatarea ca societatea nu este
stationara, ci se transforma în timp, ca aceasta transformare se
înscrie pe o traiectorie ascendenta.
Pe de alta parte, orice transformare se datoreaza unor
cauze, care actioneaza în anumite conditii, iar faptul ca aceleasi
cauze genereaza, atunci când întâlnesc conditii
favorabile, aceleasi efecte, îndreptatesc ipoteza ca si fenomenele sociale se
produc pe baza unor legi asemanatoare cu cele întâlnite în natura.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sociologie Juridica.pdf