Noțiuni Fundamentale ale Statisticii

Statistica cercetează aspectul cantitativ (numeric) al fenomenelor şi proceselor strict

determinate în timp şi spaţiu. Statistica se întâlneşte ca disciplină ştiinţifică şi ca domeniu de activitate.

Obiectul activităţii de cercetare statistică presupune acţiuni de proiectare şi organizare, de culegere,

de prelucrare, de analiză şi interpretare a datelor.

Din punct de vedere al scopului urmărit statistica se împarte în:

1. statistica descriptivă care sintetizează şi structurează datele de observaţie şi informaţia

conţinută în acestea, utilizând tabele, grafice, indicatori numerici etc;

2. statistica inferenţială prin intermediul căreia datele obţinute la nivelul unui eşantion se

generalizează la populaţia statistică totală cu marje specifice de incertitudine.

O primă noţiune de bază din statistică este colectivitatea statistică (sau populaţia statistică)

care reprezintă totalitatea elementelor de aceeaşi natură, bine determinate în timp şi spaţiu care au

trăsături esenţiale comune şi care sunt supuse unui studiu statistic.

Statistica operează cu colectivităţi finite, colectivităţi numărabile sau colectivităţi infinite.

Fiecare element al populaţiei statistice se numeşte unitate statistică. Dacă populaţia statistică studiată

este finită, atunci numărul unităţilor care o compun se numeşte volumul (sau efectivul) populaţiei

statistice. Cu cât o colectivitate statistică este mai numeroasă cu atât devine mai dificilă cercetarea

tuturor elementelor ei. În această situaţie se vor estima parametrii colectivităţii totale pe baza

rezultatelor obţinute din studiul unui eşantion (un subset de elemente selectate dintr-o colectivitate

statistică), iar ceea ce a fost determinat ca fiind caracteristic în eşantion se presupune că ar fi fost găsit

dacă s-ar fi cercetat colectivitatea generală.

Caracteristica statistică (sau variabilă statistică) reprezintă trăsătura, proprietatea, însuşirea

comună tuturor unităţilor unei colectivităţi şi care variază ca nivel, variantă sau valoare, de la o unitate

a colectivităţii la alta.

Varianta/valoarea reprezintă nivelul concret pe care îl poate lua o variabilă la nivelul unei

unităţi sau grup de unităţi statistice. Cu cât valorile unei caracteristici au o variaţie mai mare, cu atât

respectiva populaţie este mai eterogenă şi invers, cu cât valorile unei caracteristici au o variaţie mai

mică, cu atât respectiva populaţie va fi mai omogenă (din perspectiva respectivei caracteristici).

Datele statistice sunt mărimi concrete, rezultate din studiile efectuate prin numărare, măsurare

sau calcul statistic. Ele pot fi primare, prelucrate, stocate în baze sau bănci de date, etc.

Indicatorul statistic reprezintă expresia numerică a unor fenomene, procese, activităţi sau

categorii economice şi sociale, definite în timp, spaţiu şi structură organizatorică.

2

Procesul cunoaşterii statistice presupune organizarea şi parcurgerea unor etape distincte şi

succesive care includ operaţiile de observare sau culegere a datelor, de sistematizare şi prelucrare, de

analiză şi interpretare a rezultatelor.

Frecvenţa absolută de apariţie este egală cu numărul de valori (înregistrări sau apariţii) ale

unei variante într-o colectivitate.

Frecvenţa relativă de apariţie reprezintă ponderea (procentul) unei variante din totalul

elementelor unei colectivităţi.

Cercetarea statistică cuprinde totalitatea operaţiilor de culegere şi observare, sistematizare şi

prelucrare, stocare, analiză şi interpretare a informaţiilor necesare pentru cunoaşterea şi conducerea

proceselor sociale şi economice.

Etapele cercetării statistice sunt următoarele:

1. Observarea statistică ce cuprinde :

. cunoaşterea situaţiei problematice;

. colectarea de date.

2. Prelucrarea statistică ce cuprinde:

. sistematizarea (clasificarea, gruparea) datelor ;

. calculul indicatorilor statistici;

. prezentarea datelor sub formă de tabele, serii sau grafice statistice.

3. Analiza şi interpretarea statistică cuprinde:

. confruntarea şi compararea datelor,

. formularea de ipoteze;

. verificarea ipotezelor şi previziunea statistică;

. formularea deciziei sau alegerea variantei optime prin analiza comparativă

asupra variantelor;

. precizarea variantei de decizie;

. controlul aplicării deciziei şi verificarea rezultatelor;

. formularea concluziilor asupra cercetării.