Statistică

STATISTICA - INSTRUMENT DE CUNOASTERE SI CONDUCERE ÎN ECONOMIE

1.1. SEMNIFICATII ALE TERMENULUI DE STATISTICA. OBIECT SI METODA

În procesul evolutiei sale statistica a avut mai multe semnificatii. Sensurile principale în care se întâlneste în prezent termenul de statistica sunt urmatoarele:

- activitate practica - multimea de date statistice obtinute fie din activitatea practica curenta, fie din publicatiile organismelor nationale si internationale de statistica;

- metodologia statistica - ansamblul metodelor si procedeelor de culegere, prelucrare si analiza a datelor culese;

- metoda statistica (modul de cercetare a fenomenelor de masa, pe baza exprimarilor cantitative, cu ajutorul unui sistem specific de reguli, principii de cunoastere si transformare a realitatii obiective);

- disciplina stiintifica si de învatamânt.

Indiferent ce semnificatie se da termenului de statistica, obiectul de studiu al acesteia îl reprezinta fenomenele de masa. Fenomenele de masa, spre deosebire de cele din natura, sunt fenomene complexe, atipice, rezultate din actiunea combinata si reperata a unui numar mare de factori de influenta. (AICI VORBESTE DE EVENIMENT, FENOMEN, PROCES)

Fenomenele de masa, prin definitie, se caracterizeaza prin mai multe elemente specifice:

1. Pentru ca, din punct de vedere statistic, esenta lor sa fie pusa în evidenta este nevoie de un numar mare de cazuri individuale. De exemplu, pentru formarea pretului unei marfi este necesar un numar mare de producatori si consumatori;

2. Fenomenele de masa prin definitie - se caracterizeaza prin variabilitate. Indivizii în aparenta asemanatori prezinta, de fapt, numeroase trasaturi distinctive. Astfel de diferente, mai mult sau mai putin semnificative, pot fi înregistrate prin observatii sau masuratori. Aceasta particularitate se observa din faptul ca fenomenele de masa sunt rezultate ale actiunii unui numar mare de factori de influenta cu esentialitate si natura diferita, asociati cu sensuri, directii si intensitati multiple. Actiunile unor factori de influenta se pot compensa reciproc deoarece ei se manifesta în sensuri diferite;

3. Fenomenele de masa sunt fenomene deterministe, de tip stohastic, produse în conditii de incertitudine;

4. Forma individuala de manifestare a fenomenelor de masa este diferita. Legitatea de manifestare a acestor fenomene nu poate fi cunoscuta si verificata în fiecare caz în parte ci numai la nivelul întregului ansamblu de cazuri individuale.

Legea statistica nu poate fi cunoscuta decât daca se ia în studiu un numar mare de cazuri individuale care sunt legate între ele datorita actiunii diferite a acelorasi factori de influenta. Legile statistice, spre deosebire de cele dinamice, se manifesta sub forma de tendinta si sunt valabile pentru un ansamblu de unitati individuale. În esenta, rolul statisticii este de a determina, pe baza datelor empirice, informatii cât mai precise asupra legii statistice de repartitie a formelor individuale ale fenomenelor de masa care ne intereseaza.

Legitatile statistice, tendintele obiective de dezvoltare a fenomenelor de masa necesita depistarea tuturor cazurilor individuale, abstractizarea succesiva si eliminarea a tot ce este neesential si întâmplator în producerea fenomenelor. Aceasta înseamna ca statistica studiaza fenomenele de masa din punct de vedere cantitativ si le interpreteaza ca fenomene probabile. Ele au un grad mare de variatie de la o unitate la alta chiar daca apartin aceleiasi esente. Prin urmare, în cercetarea statistica este necesar sa se tina seama în mod obiectiv de principiile teoriei probabilitatilor, de cerintele legii numerelor mari, formulata de J. Bernoulli în 1713. Aceasta lege a statisticii afirma ca frecventa de aparitie a unui eveniment converge în probabilitate cu probabilitatea de producere a acestui eveniment.

Prin abordarea statistica a fenomenelor de masa se realizeaza trecerea de la datele individuale numeroase, amorfe, la un sistem de indicatori specifici unui ansamblu. Prin urmare, obiectul statisticii îl reprezinta studiul cantitativ al fenomenelor de masa în scopul cunoasterii legitatilor lor de manifestare la nivelul întregului ansamblu. Pentru atingerea acestui obiectiv statistica apeleaza atât la metodele generale de abordare, cât si la numeroase metode specifice, pe care ea însasi le-a elaborat.

1.2. ETAPELE CERCETARII STATISTICE

Obiectul activitatii de cercetare statistica presupune actiuni de proiectare si organizare, de culegere, prelucrare, analiza si interpretare a datelor statistice. În urma acestor operatii se obtin informatiile necesare cunoasterii fenomenelor si proceselor economice si sociale ce se manifesta în diferite forme de organizare a economiei.

În functie de obiectivul urmarit, gradul de generalitate al concluziilor si de mijloacele utilizate, cercetarea statistica presupune doua faze: o faza descriptiva (exploratorie) si o faza inferentiala (decizionala), ambele faze având scop subordonat cunoasterii.

Scopul principal si specific statisticii descriptive este acela de a sintetiza si structura într-o maniera cât mai directa si mai intuitiva, datele de observatie si informatia continuta în acestea. În acest sens utilizeaza, de regula, tabele, grafice, indicatori numerici etc. Statisticii inferentiale îi revine rolul de a extinde rezultatele obtinute pe baza datelor din esantion la nivelul populatiei generale si de a confirma sau invalida ipotezele emise a priori sau formulate dupa faza exploratorie. Metodologia statisticii inferentiale se bazeaza pe teoria probabilitatilor si prezinta caracteristici specifice cum ar fi: caracterul aleator al esantionarii; generalizarea concluziilor de la esantion la populatia statistica totala prin marje specifice de incertitudine; recunoasterea explicita a nesigurantei predictiilor.