Extras din curs
Capitolul 1
INTRODUCERE ÎN STATISTICĂ
CONŢINUT:
1. Apariţia şi dezvoltarea statisticii
2. Obiect şi metodă
3. Concepte de bază folosite în statistică
REZUMAT: În prima parte a cursului sunt trecute in revista
principalele momente ale istoriei îndelungate a acestei importante
ştiinţe, fiind prezentate succint rădăcinile istorice ale statisticii
moderne. Partea a doua a cursului, esenţială pentru tot ce va urma ,
defineşte obiectul şi metoda de studiu ale Statisticii. În partea a treia
sunt descrise conceptele de bază utilizate în Statistică : colectivitatea,
unitatea statistică, variabila, indicatorul statistic.
1. APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA STATISTICII
Statistica este o ştiinţă, având un obiect propriu de studiu şi o
metodologie bine dezvoltată, în multe privinţe dedicată, dar având şi
puncte comune cu ale altor ştiinţe. Ea studiază aspectele cantitativ -
numerice ale fenomenelor şi proceselor naturale , tehnologice şi mai
ales sociale ,cu un accent deosebit pe partea economică, statistica
economică având un rol bine determinat în cadrul statisticilor sociale.
Cunoaşterea şi transformarea istorică a societăţii omeneşti a
constituit şi constituie obiectul primordial de preocupare al tuturor
ştiinţelor.
De-a lungul evoluţiei istorice a ştiinţelor asistăm la un proces de
diferenţiere a acestora, pe de o parte prin cristalizarea unor noi ramuri
în cadrul ştiinţelor clasice cu metodologie în permanentă evoluţie, pe
de altă parte la apariţia şi dezvoltarea unor ştiinţe noi, acest proces de
diferenţiere fiind continuu şi practic infinit ,dacă procesul evoluţiei
umane are această caracteristică.
Alături de medicină şi matematică ,statistica este una dintre cele
mai vechi ştiinţe ,cercetătorii neputând aprecia decât la scara unor
aproximări grosolane care ar putea fi epoca istorică căreia omenirea îi
datorează apariţia statisticii ca ştiinţă distinctă.
În cadrul evoluţiei ei ,statistica şi-a cristalizat treptat un rol
aparte ,studiind fenomenele într-o viziune sistematică la nivelul micro,
mezzo şi macrosistemic.
Rădăcinile istorice ale statisticii moderne sunt următoarele:
a) statistica practică;
b) statistica descriptivă;
c) aritmetica politică;
d) calculul probabilităţilor.
Aritmetica politică şi calculul probabilităţilor alcătuiesc baza
conceptuală a statisticii aducând contribuţii decisive în analiza şi
modul de interpretare statistică a fenomenelor naturale şi socioeconomice.
a) Statistica practică: se pierd practic în timp primele izvoare
ale statisticii, existând diverse forme de statistică cu o vechime de
peste 4 milenii. Scopurile statisticii practice erau în primul rând fiscale
dar şi cele demografice şi administrative. Astfel ,în Egiptul antic se
practica inventarierea aurului şi a pământului din doi în doi ani
inventariere prezentă în principal între anii 2650-2190 pe cursul
Nilului inferior.
În China antică în mileniul 4 şi 3 î. Hr. se făcea recensământul
populaţiei. Acelaşi recensământ al populaţiei s-a practicat şi la romani
în timpul Republicii ,în jurul anului 550 î.e.n. Practic recensământul
populaţiei şi al diferitelor forme ale avuţiei constituiau primele forme
de statistică organizată.
b) Statistica descriptivă este cea mai veche rădăcină teoretică a
statisticii. Ea a apărut în universităţi şi s-a ocupat în principal de
descrierea situaţiei geografice, demografice, economice şi politice ale
unui stat.
Reprezentanţii de seamă ai şcolii statisticii descriptive sunt:
Francisco Sansovino (1521-1586), Giovanni Bottero (1540-1617),
Herman Conring (1606-1681), acesta scriind primul curs de statistică,
Gottfried Achenwall (1719-1772), considerat părintele statisticii,
deoarece a dat numele acestei ştiinţe pornind de la cuvântul „status"
(care în latina înseamnă "stare".)
Statistica descriptivă a determinat apariţia statisticilor naţionale
în cadrul oficializat. Prima ţară în care apare statistica naţională este
Suedia (1796); urmeazţ Norvegia (1797) , apoi Franţa (1800).
c) Aritmetica politică îi are ca principal reprezentant pe
matematicianul şi statisticianul William Petty (1623-1687) , care în
1690 publică o carte intitulată chiar “Aritmetica politică”. Deşi
coexistente în timp, aritmetica politică diferă total de statistica
descriptivă ,tinzând spre exactitate şi cunoaştere socială, obiectivul ei
principal constituindu-l cunoaşterea regularităţilor în evoluţia
fenomenelor şi proceselor naturale şi socio-economice.
Întemeietorul şcolii aritmeticii politice este considerat John
Ground (1620-1674) ,care a căutat regularităţi în mortalitatea şi
natalitatea din Londra ,în jurul anului 1600.
Între 1796-1874 în Franţa trăieşte Louis Quetelet, considerat de
mulţi cercetători fondatorul statisticii moderne pentru că e primul care
materializează utilizarea metodelor cantitativ numerice şi analiza
statistică. Caracteristic pentru statistica din mijlocul secolului al 18-lea
şi începutul secolului al 19-lea este folosirea metodei matematice şi a
calcului probabilităţilor în aşa numita statistică inductivă, ai cărei
promotori sunt: Fischer, Youle, Pearson, Cebâşev, Markov. Aceasta
este etapa care cristalizează statistica în forma ei ştiinţifică şi în care
creşte foarte mult aria de cuprindere şi aplicabilitate a acesteia.
2. OBIECTUL SI METODA STATISTICII
În toate fazele evoluţiei sale, statistica studiază fenomene de
masă sau de tip colectiv. Ea este în principal interesată de natura
rapoartelor de cauzalitate, complexitatea demersului statistic existând
datorită faptului că ,în general, un efect este produsul mai multor
cauze, iar acestea se întrepătrund şi se intercondiţionează
reciproc, făcând dificilă discernerea cantitativă a relaţiei cauză-efect
,care este în ultimă instanţă drumul oricărei ştiinţe. Fenomenele de
masă aparţin unor forme superioare de organizare a materiei.
Ele apar în general ca o mulţime de forme individuale diferite,
care în aparenţă nu au nici un fel de legături între ele. Pentru a
descoperii legea de apariţie, nu sunt suficiente numai metode
experimentale, ca în cazul fenomenelor de tip determinist. Procesul
descoperirii legii de apariţie este un proces dificil ,cu multe influenţe
în determinări ,astfel încât legea de apariţie în cazul fenomenelor de
masă se verifică pe ansamblu şi nu în fiecare caz particular.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Statistica.pdf