Cozartroza

Capitolul I. Notiuni introductive

I.I Introducere

Genunchiul este cea mai mare articulație importantă a corpului. Prin poziția sa, prin rolul său în biomecanica statică și dinamică a membrului inferior,

ca și prin slaba sa acoperire cu țesuturi moi, el este deosebit de predispus și vulnerabil atât la traumatismele directe, cât și la cele indirecte.

Genunchiul suferă și în cazul unor mobilizări impuse de tratamentul anumitor afecțiuni sau traumatisme. Particularitatea recuperării constă în strânsa interdependență dintre funcția articulară și valoarea anatomo-funcțională a musculaturii sale.

La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme și lezări a tuturor tipurilor de structuri articulare.

Leziuni ale părților moi:

- tegumente și țesut celular subcutanat ( contuzii, plăgi, arsuri)

- tendoane și mușchi ( întinderi, rupturi, secționări, dezinserții)

- vase și nervi ( rupturi, secționări )

Leziuni osoase ( deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale:

- epifizelor femurale, tibiale sau peronale

- rotulei

Leziuni articulare

- plăgi articulare

- rupturi ligamentare

- entorse

- luxații

- leziuni meniscale

Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistentă care a creat o degenerescență, cu sau fără depunere de calcar.Se poate prezenta ca ruptură longitudinală completă ( care este caracteristică mai ales meniscului extern) sau ca ruptură oblică sau combinată cu dezinserție.

I.II Motivul alegerii temei

Am ales această temă deoarece am observat că cea mai solicitată articulație a membrelor inferioare pune probleme de multe ori sportivilor de performanță precum și persoanelor obișnuite care practică activități sportive de plăcere.

Deoarece genunchiul reprezintă segmentul mobil al aparatului locomotor, consider că buna funcționare a acestei articulații reprezintă punctul cel mai important în desfășurarea activităților de zi cu zi a persoanelor.