Etapele deschiderii procedurii insolvenței. aspecte relevante din jurisprudență

Introducere

Opiniile exprimate în această lucrare rezultatul unei analize critice a teoriilor actuale și a jurisprudenței în materie și au ca scop să ofere o înțelegere mai detaliată a procedurilor de insolvență.

Pornind de la aspectele reglementate de legislația în vigoare, lucrarea prezintă domeniul de aplicare a legii, termenii și expresiile specifice, delimitarea rolurilor în cadrul procedurii (practician în insolvență, creditor, debitor, administrator judiciar, lichidator, expert, administrator special), costurile aferente procedurii, acțiunile de anulare a cesiunilor efectuate de debitor în detrimentul creditorilor, acțiunile de sunt prezentate părțile generale ale procedurii de insolvență, cum ar fi menținerea sau rezilierea contractelor.

Astfel, vânzătorul, în calitate de persoană juridică, își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin intermediul organului său de conducere în cursul normal al activității sale în scopul existenței sale. Acțiunile de gestionare a afacerilor vânzătorului efectuate de către membrii organului de conducere (în principal administratorii) pot avea consecințe pozitive sau negative pentru vânzător sau pentru terți, iar în acest din urmă caz se pune problema dacă vânzătorul sau membrii organului de conducere sunt răspunzători din punct de vedere juridic față de victimă în diverse forme (de exemplu, încălcare, civilă, penală) se ridică.

Cu toate acestea, consecința unui comportament ilicit este insolvența, indiferent dacă vânzătorul este o persoană fizică sau juridică, și o situație în care progresul normal al activității debitorului se oprește. Indiferent de metoda de desfășurare a procedurii de insolvență, scopul procedurii de insolvență este acela de a plăti creanțele deținute de creditori terți împotriva comerciantului. Principala metodă de desfășurare a procedurii este lichidarea activelor debitorului, cu posibilitatea suplimentară de restructurare a activității debitorului. În ambele cazuri, debitorul este subiectul procedurii și, prin urmare, este răspunzător față de creditorii terți, dar nu este implicat, deoarece nu se justifică răspunderea directă a membrilor organului său de conducere sau a altor persoane față de terți. Acest lucru se aplică chiar dacă acțiunile acestora au fost cele care au dus la gestionarea defectuoasă a activității persoanei juridice carea cauzat insolvența, chiar dacă acțiunile au fost în mod clar numai în beneficiul persoanei juridice și nu au fost ilegale.

Prin urmare, scopul principal al legislației privind insolvența este de a stabili standarde echitabile pentru funcționarea și tratamentul debitorilor insolvabili.

În ultimele două decenii, un număr tot mai mare de specialiști în drept comercial, cât și de economiști interesați de cadrul legal al proceselor economice și-au îndreptat atenția asupra conceptului de faliment. Ca urmare numărul lucrărilor de specialitate a crescut, existând opinii variate, urmărindu-se totuși ajungerea la un consens privind procesul de reformă în domeniul insolvenței

Capitolul I. Noțiuni introductive

1. Insolvența. Noțiune și reglementare. Legea nr. 85/2014 vs. Legea nr. 151/2015

Noua lege a insolvenței profesioniștilor, după ce Legea insolvenței a fost declarată neconstituțională în toamna anului 2013 Legea insolvenței privind profesioniștii, respectiv Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, a fost legiferată, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, și a intrat în vigoare la 28 iunie 2014.

Noua Lege nr. 85/2014, denumită de practicieni "Legea insolvenței", în locuiește reglementările existente în materie de insolvență, și anume fosta Lege nr. 381/2009 privind instituirea concordatului preventiv și a mandatului ad-hoc, Hotărârea Guvernului nr. 10/2004 privind insolvența instituțiilor de credit, Legea nr. 637/2002 și Legea nr. 503/2004 privind redresarea fondurilor, insolvența, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări au meritul de a fi reunite în aceeași lege.

Ca o noutate absolută, Legea nr. 85/2014 reglementează într-un capitol separat insolvența grupurilor de societăți, care anterior nu era reglementată.

Modificările legislative aduse de noua Lege nr. 85/2014 încorporează în formă legală unele dintre soluțiile prezentate în teoria și practica juridică cu privire la procedurile din vechea Lege nr. 85/2006.

Legea nr. 85/2014 se adresează exclusiv profesioniștilor din domeniul prevenirii insolvenței și al procedurilor de insolvență. Așa cum reiese din articolul 3 alineatul (3) literele (a) și (b) din directivă, așa cum reiese din dispozițiile de la punctul 2, "orice persoană care exploatează o întreprindere este considerată profesionist". În ceea ce privește conceptul de "întreprindere", Codul civil nu oferă o definiție, lăsând această sarcină legislației speciale.