Abuzuri și neglijența în familie

Introducere

Abuzul și neglijarea copilului reprezintă fenomene sociale complexe, care afectează nu doar individul, ci și societatea ca întreg. Un copil abuzat este un copil al cărui viitor este pus sub semnul întrebării, un copil care își pierde încrederea în sine și care nu se mai poate bucura pe deplin de dreptul la o dezvoltare normală, sănătoasă, armonioasă. Toate aceste abuzuri au un cost nu doar emoțional, ci și financiar întrucât opresc mult prea mulți copii de la a-și atinge adevăratul potențial. Ele nu pot fi tratate doar la nivel individual, deoarece reprezintă o problemă a întregii comunități, iar consecințele acestui fenomen lasă amprente toată viața.

Abuzul desemnează orice act prin care se produc vătămări corporale, tulburări psihologice, emoționale sau expuneri la situații periculoase, sau percepute a fi periculoase de către o persoană dintr-o categorie subordonată. Abuzul are strânsă legătură cu puterea, înțeles ca posibilitate și actualizare de a exploata, a constrânge, a manipula situația, de a folosi poziția de superioritate fizică, psihologică sau socială în folos propriu. Abuzul asupra copilului reprezintă toate formele de rele tratamente fizice și/sau emoționale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comercială sau de alt tip, trafic, ale căror consecințe sunt daune actuale sau potențiale aduse sănătății copilului, supravieuirii, dezvoltării sau demnității lui, în contextul unei relații de răspundere, încredere sau putere.

Abuzurile, indiferent sub ce formă, pot fi comise de către părinți, persoane cunoscute de copil sau străine acestuia, precum și de alți copii și se pot produce atât în familie, cât și în instituții publice ori private, adresate copilului și/sau familiei, precum și în afara acestora. În anul 2017 au fost 17 000 de abuzuri sesizate dintre care aproape 9 000 au fost confirmate. Gravitatea situației trebuie recunoscută la nivel național și trebuie depuse toate eforturile necesare pentru identificarea, soluționarea și previnerea acestor abuzuri asupra copiilor.

Abuzul este definit în Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (art.89, alin.1) și poate îmbrăca diferite forme, fiind clasificat ca abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic (HG nr 49/2011, anexa 1, cap. II.2.1. Definiții operaționale).

Capitolul 1: Violența în familie

Violența în familie este definită de Legea nr.217/2003 (art.2). Subliniem diferența între termenul violență domestică referitor la violența între parteneri și violența în familie care se referă la violența îndreptată împotriva oricărui membru al familiei. Cu alte cuvinte, conceptul de violență domestică este inclus în conceptul de violență în familie, care cuprinde atât violența dintre parteneri, fie ei soți sau concubini, cât și violența asupra copiilor, persoanelor vârstnice sau altor rude din familie.

Pentru operaționalizare în vederea monitorizării, HG nr. 49/2011 clasifică violența în familie în:

a) Violența fizică - constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra victimei. Forme de manifestare: împingerea, plesnirea, trasul de păr, răsucirea brațelor, desfigurarea, provocarea de vânătăi, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, palma sau piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereți și mobilă, folosirea armelor. Violența fizică include și distrugerea bunurilor care aparțin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc și le utilizează împreună.

b) Violența psihologică- precede și acompaniază celelalte forme de violență/abuz, dar se poate manifesta și izolat prin injurii, amenințări, intimidări, uciderea animalelor domestice preferate, privarea de satisfacerea nevoilor personale esențiale (mâncare, somn etc.). Acest tip de violență cuprinde șase componente importante: frica, depersonalizarea, privarea, supraîncărcarea cu responsabilități, degradarea și distorsionarea realității. Totodată, reprezintă un factor central în controlul și manipularea partenerului.

c) Violența sexuală - constă în comentarii degradante la adresa victimei, atingeri neplăcute și diverse injurii în timpul sau în legătură cu actul sexual, incluzând și violul marital.

d) Violența prin deprivare/neglijare - reprezintă forma non-fizică a violenței. Se manifestă prin incapacitatea sau refuzul agresorului de acordare a celor necesare persoanei pentru toate aspectele vieții sale: sănătate, educație, dezvoltare emoțională, nutriție, adăpost, siguranța vieții- în contextul în care familia sau îngrijitorul legal are acces la resursele necesare. Include nesupravegherea și lipsa protecției/ajutorul persoanei în fața pericolului, lipsirea de libertate, abandon de familie, nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, alungarea de la domiciliu ș.a.