Globalizarea în România din perioada 1997-2014 - Ponderea exportului și importului de servicii în România

INTRODUCERE

Am ales să studiez această temă și anume globalizarea în România cu privire la

ponderea exportului și importului de servicii în România, deoarece globalizarea economică

reprezintă stadiul în care a ajuns procesul real de dezvoltare a internaționalizării ec

internaționalizării economiei, de mondializare a schimburilor și interdependențelor

economice dintre economiile naționale și statele lumii contemporane.

Scopul și obiectivul acestei lucrări este de a îmi forma o imagine cât mai clară cu

privire la ceea ce înseamnă globalizarea în România și de a obține cât mai multe informații cu

privire la corelarea exporturilor și importurilor de servici din România în perioada 1997-

2014.

Pentru ca totul să fie cât mai clar și ușor de înțeles, eu am ales să structurez această

lucrare în două capitole după cum urmează: în primul capitol am decis să prezint câteva

aspecte teoretice despre globalizarea din România, iar capitolul al doilea l-am rezervat pentru

a prezenta partea practică și anume corelarea exporturilor și importurilor de servicii din

România în perioada 1997-2014.

CAPITOLUL I. GLOBALIZAREA ÎN ROMÂNIA

1.1. Aspecte teoretice

Comerțul exterior este o ramură distinct a unei economii naționale care cuprinde

operațiunile comerciale sau de cooperare economică și tehnico-științifică în raporturile cu

străinătatea privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri, lucrări, servicii, licențe, consignația sau

depozitul, reprezentarea sau comisionul, operațiunile financiare, asigurările, turismul și în

general, orice acte sau fapte de comerț.1

1.2. Componente de bază ale comerțului exterior

Operațiunile comerciale internaționale reprezintă o formă de interdependență între

întreprinderi și economiile naționale în sfera comercializării și includ: Comerțul internațional

cu mărfuri, care este format, la rândul său, din:

- Exportul de mărfuri

- Importul de mărfuri

- Mărfuri din alte țări în vederea satisfacerii consumului productive și neproductiv

- Comerțul internațional cu servicii comerciale

- Operațiunile comerciale combinate

1.3. Trăsăturile economico-financiare ale activității de comerț exterior

Activitatea de comerț este caracterizată de anumite trăsături specifice datorită

mediului în care întreprinderea este nevoită să acționeze, și anume piețele externe.

Principalele trăsături economico-financiare ale activității de comerț exterior sunt:

- Caracterul economic al activității, concretizat în derularea unui circuit de fonduri

materiale și bănești generatoare de rezultate economico-financiare. Activitatea de

comerț exterior contribuie la crearea și sporirea venitului național al țării.

- Interferența factorilor naționali cu cei internaționali.

- Sistemul de finanțare și creditare a activității de comerț exterior

- Sistemul de decontare a activității de comerț exterior

1.4. Comerțul exterior al României

Comerțul exterior al României cuprinde toate bunurile materiale care se schimbă între

România și alte țări, având ca obiect:

- Importul de mărfuri direct pentru consum

- Mărfurile importate scoase din antrepozitele vamale sau zonele libere pentru

a fi puse în consum

- Exportul de produse naționale, precum și exportul de mărfuri importate

declarate pentru consumul intern.

1.5. Evoluția comerțului exterior în România și principalii parteneri comerciali

1 Vișan D., Contabilitatea în comerțul exterior, Ediția a II-a, Editura Economică București, 1999;

Analizând evoluția componentelor balanței de plăți din ultimele două decenii, se

observă faptul că principala cauză a deficitului o reprezintă comerțul cu bunuri, acesta fiind

parțial acoperit de comerțul cu servicii, o parte din veniturile primare (remitențele lucrătorior

români din Europa), veniturile secundare (fondurile structurale și de coeziune) sau de

investițiile străine directe.