Chimie UTCN

Pentru masurarea maselor se folosesc instrumente de masura a maselor si greutatilor. Cele

mai cunoscute instrumente sunt balantele si cântarele. În laboratorul de chimie se folosesc balante.

Acestea au avantajul fata de cântare ca nu necesita calibrare în raport cu locul de pe suprafata

pamântului în care se folosesc. Balantele se clasifica, dupa precizia determinarilor care se pot

efectua cu ajutorul lor, în:

- Balante analitice sunt folosite pentru determinari a caror precizie necesita 10-4 - 10-3 g; sunt cele

mai precise instrumente din laborator;

Fig. 1. Balante analitice: automata, respectiv cu încarcare manuala

- Balante farmaceutice sunt folosite pentru determinari a caror precizie necesita 10-2 - 10-1 g; sunt

cele mai folosite instrumente din laborator

Cântarirea la balanta analitica

1. Etalonarea balantei

- Se verifica daca balanta este alimentata si se porneste prin rasucirea butonului 3.

- Se verifica daca tamburul 2 este la puntul de 0, în caz contrar se aduce la 0.

- Se asteapta stabilizarea indicatiei balantei si se urmareste indicatia pe cadranul acesteia.

Daca nu se poate aduce indicatia balantei la 0 prin butonul 7, se folosesc piulitele 6 pentru

aducerea la 0.

2. Se areteaza balanta prin rasucirea spre dreapta a butonului 3.

3. Se pune proba pe platanul din stânga.

4. Se repeta pasii.

Se porneste balanta (3,stânga).

Daca indicatia acului balantei depaseste cadranul spre valorile pozitive se adauga greutati pe

platanul din stânga. Fie valoarea totala a greutatilor m1.

Daca indicatia acului balantei depaseste cadranul spre valorile negative se scot greutati pe

platanul din stânga. Fie valoarea totala a greutatilor m2.

Pâna când diferenta m1-m2 este mai mica de un gram.

5. Se lasa pe platanul din stânga greutatile m2.

6. Se foloseste tamburul 2 cu cele doua roti în acelasi mod ca la pasul 4 prin rasuciri

succesive pâna când indicatia balantei este spre valori pozitive pe cadran. Se foloseste întâi roata

mare, corespunzatoare unitatilor de ordinul zecimilor de gram si apoi, daca înca nu a intrat în scala,

roata mica, corespunzatoare unitatilor de ordinul sutimilor de gram.

7. Citirea se face astfel:

- gramele se calculeaza prin însumarea greutatilor de pe platan;

- zecimile si sutimile de gram se citesc de pe tambur;

- urmatoarele doua cifre se citesc de pe indicatia scalei balantei.

Fig.2. Balanta farmaceutica si cutia de greutati

Folosirea balantei farmaceutice

1. Etalonarea si citirea balantei

- Se porneste balanta prin rasucirea butonului 3.

- Se citeste pendulatia maxima a balantei spre stânga si spre dreapta pe cadran. Se noteaza

valorile orientate ale diviziunilor d1 si d2. Se obtine punctul de echilibru (0) prin mediere:

d0 = (d1+d2)/2

- Se adauga pe unul din talere o greutate foarte mica cunoscuta g (200mg).

- Se citeste noua deviatie a balantei prin acelasi procedeu de mediere. Fie aceasta d3.

Diferenta d3-d0 corespunde valorii g. Valoarea greutatii corespunzatoare deviatiei cu o

diviziune de obtine din:

- Se pune proba.

- Se adauga greutati pâna când acul intra în scala. Se noteaza valoarea greutatilor de pe platan

g1 si indicatia deviatiei de pe cadran d4. Din d4 se scade d0 si valoarea obtinuta se înmulteste

cu greutatea corespunzatoare unei diviziuni. Formula finala de calcul este:

- si reprezinta o masuratoare cu o precizie de ordinul zecilor de miligram.

Eprubetele (fig. 3)

- servesc la efectuarea reactiilor chimice de proba;

- au forma de tuburi de sticla închise la un capat;

- pot fi gradate;

- se umplu cu substante cel mult pâna la jumatate;

- în timpul încalzirii se tin cu un cleste;

- se agita prin scuturare;

- se evita orientarea deschiderii catre persoanele aflate în jur;

- încalzirea se face înclinând-o putin pentru a evita degajarea brusca a vaporilor;