Sublimarea și Recristalizarea

Recristalizarea

Este operatia de laborator cu ajutorul căreia se poate rualiza

purificarea substantelor chimice solide, obtimite prin sinteza sau

extrase din diferiti compuşi naturali.

Recristalizarea unei substante. constă în dizolvarea acesteia

sub formaa ei brută, la cald într-un solvent potrivit, purificarea

solutiei prin filtrare şi separarea din nou a substantei din solutie sub

formă cristalină, prin răcire, concentrare sau altă metodă. Cristalele

obtinute se separă de solutia mama prin filtare sau centrifugare şi

apoi se spală.

Substantele anorganice sunt de obicei impurificate cu

poduşii din reactiile secundare şi cu substantele initiale neintrate în

reactie. Pentru separarea impuritătilor este necesară purificarea prin

recristalizare, deoarece prezenta impuritătilor în solutie, determina

încetinirea procesului de cristalizare, favorizează formarea unor

cristale impure, rau formate şi împiedică orientarea rapidă şi regulată

a moleculelor substantei pe suprafata cristalului.

In mod ideal, substanta astfel obtinută ar trebui să fie pură,

impuritătile rămânând o parte pe hârtia de filtru, iar altele în solutia

mamă. În practică însă, pentru a ajunge la substanta pura

(impuritătile fiind antrenate partial în reteaua cristalină), este

necesară recristalizarea şi adesea recristalizarea fractionată. Fată de

alte metode de purificare a substantelor în stare solidă, recristalizarea

prezintă avantajul obtinerii unor produse pure, în schimb au loc

pierderi importante de substantă care rămâne în solutia mamă.

Recristalizarea se preferă în multe cazuri pentru purificarea

substantelor solide deoarece acest proces se realizează cu uşurintă

din punct de vedere tehnic.

La recristalizare este foarte importantă alegerea solventului

cel mai potrivit. Eficienta recristalizării depinde de următoarele :

‐ relatia dintre structura chimică a substantei şi a

solventului;

‐ diferenta de solubilitate a substantei la cald şi la rece;

‐ punctul de topire al substantei în comparatie cu

punctul de fierbere al solventului;

‐ solventul sa nu reactioneze cu substanta de purificat;

‐ utilizarea unor solventi suficient de volatili pentru a putea

fi îndepărtati din substanta cristalină cât mai usor.

Recristalizarea se efectuează cu atât mai uşor cu cât

diferenta între solubilitatea la cald şi la rece a substantei în solventul

ales este mai mare. De asemenea este preferabil ca punctul de

fierbere al solventului să fie mai scăzut decât punctul de topire a

substantei, altfel substanta se separă sub forma unui ulei.