Fotografia și audio - videoînregistrarea criminalistică

1. Metodele și procedeele de fotografiat în teren și în încăperi

Metodele fotografice prezintă ansamblu de reguli și recomandări privind alegerea mijloacelor fotografice și a condițiilor de fotografiere care asigură obținerea pozelor ce satisfac anumite scopuri. În funcție de aceste scopuri se desting două varietăți: fotografia de fixare (fotografia operativă) și fotografia de examinare (fotografia de expertiză).

Fotografia de fixare sunt fotografiile executate de organul de urmărire penală cu ocazia cercetării locului faptei, percheziției și altor activități de urmărire penală prin care se fixează acele urme vizibile cu ochiul neînarmat.

Fotografia de examinare se realizează în cadrul expertizelor și constatărilor tehnico- științifice asupra urmelor și mijloacelor de probă care necesită o examinare specială în cazul urmelor slabvizibile, invizibile.

Prin aceste fotografii se fixează locul faptei și împrejurimile, precum și probele materiale existante în perimetrul său. Ele constituie o parte integrantă din procesul- verbal bucurînduse de aceeași valoare probatorie.

Procedeele de fotografiere cuprind ansambluri de reguli privind alegerea corectă a poziției, direcției și distanței de fotografiat. În acest sens se cunosc următoarele procedee: fotografia de orientare, de schiță, a obiectelor principale (de nod) și fotografia de detaliu, care se aplică la realizarea diverselor acțiuni de urmărire penală.

1.1. Metodele fotografiei de fixare

Ca metode a acestui tip de fotografii avem: fotografia panoramică, măsurătoare fotografică, de reproducere, fotografia semnalmentelor, stereofotografia, macrofotografia

Fotografia panoramică constă în fixarea consecutivă a obiectului sau locului de o întindere mare în plan orizontal sau vertical, pozele obținute fiind montate într-o singuă imagine de ansamblu care este și panorama fotografică a obiectului.

Fotografia panoramică este de doua tipuri: Circulară și Liniară

Fotografia panoramică circulară se face în cazul cînd locul faptei este atît de întins încît nu poate fi cuprins într-o singură imagine. În asemenea situație după ce s-a luat poziția cea mai bună, aparatul fotografic se așează pe un stativ cu cap mobil, pentru a putea fi rotit pe un arc de cerc de 180 de grade. Apoi, locul faptei se fotografiază pe segmente. Trebuie ca în cămpul delui de-al doilea segment să fie cuprinsă p fășie din primul, în al treilea o fășie din al doilea și așa mai departe. Fotografiile astfel create se pot tăia pe margini după anumite puncte de reper și apoi lipite în ordinea în care au fost executate.

Fotografia panoramică liniară se recomandă cînd obiectul de fotografiat ar fi un imobil de dimensiuni mari, situat pe o stradă îngustă ce nu permite fotografierea de la o distanță mare. Aparatul se fixează pe trepied, la aceeași distanță de sol și se mișcă paralel cu obiectul de fotografiat din mai multe poziții suficiente pentru a cuprinde toată imaginea.

Măsurătorile fotografice sunt de doua tipuri: cu rigla gradată și cu banda gradată.

Măsurătoarea fotografică cu rigla gradată

Obiectele sunt fixate astfel încît după fotografie să li se poată stabili dimensiunile în lungime și lățime. Aceasta constă în așezarea alături de obiectul fotografiat, paralel, a unei rigle gradate în centimetri care este fotografiată împreună cu obiectul respectiv. La executarea acesteia trebuie să se respecte următoarele condiții: obiectivul aparatului de fotografiat trebuie să cadă perpendicular pe mijlocul suprafeței obiectului de fotografiat; a doua condiție ca rigla gradată să se găsească în același plan cu obiectul respectiv.

Măsurătoare fotografică cu banda gradată

Se aplică la fotografia de schiță și mai rar la cea a obiectelor principale, cînd trebuie fixată distanța dintre obiectele găsite și perimetrul locului faptei, dimensunea și poziția pe care o au unele față de altele. La baza acestei metode de fotografiat stă regula: dacă este cunoascută distanța dintre obiectul de fotografiat și obiectivul aparatului fotografic se poate afla și scara imaginii acelui obiect, distanța dintre diferitele obiecte de la locul faptei, mărimea reală a obiectelor respective. În calitate de bandă gradată se folosesc materiale plastice sau pânze cu elemente dimensionale în formă de pătrate colorate alternativ în alb și negru, dimensiunea laturei fiind strict determinată de distanța focală a obiectivului aparatului (50mm sau dublul acesteia - 100 mm).

Stereofotografia

Se aplică la executarea fotografiei schiță dacă se dispune de aparate special construite în acest scop. Prin ele se obțin imagini spațiale ale obiectelor, dimensiunile lor și distanța dintre ele. Aparatele fotografice stereo au două obiective și doua camere obscure, spre a reliza simultan două fotografii din unghiuri diferite, ale aceluiași obiect ori ale aceluiași spațiu. Distanța dintre cele două obiective este de 62mm, adică distanța medie dintre ochii omului, iar altele ating chiar 120cm.

Fotografia Semnalmentelor

Are ca scop înregistrarea persoanelor care au săvîrșit o faptă penală, urmărirea și identificarea infractorilor, precum și identificarea cadavrelor necunoscute, prin fixarea trăsăturilor exterioare. Dacă acesta este necunoscut se realizează fotografia anfas, profilul drept și stâng, pavilionul urechii și semnele particulare de pe tot corpul lui. Două din fotografiile signalitice ale persoanelor în viață se execută până la brâu la scara 1:7 (profilul drept și din față). A patra fotografie fixează ținuta întregului corp a persoanei din poziția anfas.

Fotografia de reproducere

Constituie un sistem de procedee ce permit obținerea unor fotocopii de pe obiecte plane (înscrisuri, schițe, dactilograme, desene, fotografii, etc.). O astfel de fotografiere se realizează cu respectarea regulilor fotografiei la scară, folosindu-se diverse instalații

Macrofotografia

metodă de fotografiere a obiectelor mărunte la mărimi naturale sau cu o mărire neînsemnată fără a utiliza microscopul (urme digitale, tub-cartușe, glonți etc.)