Extras din laborator

1.1. Introducere

Pregătirea suprafeţelor metalice include totalitatea operaţiilor care au drept scop înlăturarea completă a urmelor de fondanţi şi zgură de la turnare, a oxizilor de diferite provenienţe, a depunerilor metalice anterioare, a grăsimilor, a vopselelor etc. Metodele de pregătire se aplică diferenţiat în funcţie de natura şi starea suprafeţei metalului de bază, cât şi în funcţie de natura impurităţilor şi toleranţele admise.

Pregătirea suprafeţelor materialelor metalice cuprinde următoarele etape:

1. prelucrarea mecanică – constă din operaţiile de rectificare, lustruire şi sablare;

2. degresarea – se poate realiza pe cale chimică (în solvenţi organici, soluţii alcaline), electrochimică sau cu ultrasunete;

3. decaparea – se realizează în soluţii acide, alcaline sau electrochimic.

Între aceste etape se interpun operaţii de spălare cu apă caldă sau cu apă rece şi după caz, uscarea intermediară.

De obicei, aceste operaţii de pregătire mecanică şi fizico-chimică sunt etape de prelucrare preliminară a suprafeţelor care urmează să fie supuse unor studii privind testarea la coroziune în diverse medii şi condiţii agresive sau în cazul în care se urmăreşte efectuarea unui proces de depunere chimică sau electrochimică, în vederea obţinerii unor straturi decorativ-protectoare.

Este important de reţinut faptul că, de calitatea efectuării acestor operaţii preliminare de pregătire a suprafeţelor depinde într-o foarte mare măsură corectitudinea datelor experimentale în cazul studiului comportării la coroziune a diverselor materiale, precum şi calitatea stratului depus în urma procesului de protecţie anticorozivă.

1.2. Prelucrarea mecanică

Prelucrarea mecanică se efectuează în vederea îndepărtării de pe suprafaţa materialelor metalice a straturilor groase de impurităţi formate din oxizi, săruri, urme de impurităţi metalice de la turnare sau tratamente anterioare.

Prin rectificare se îndepărtează stratul superficial, asigurându-se o nivelare bună a suprafeţei.

Şlefuirea se face cu ajutorul unor materiale abrazive, cum sunt pânza sau hârtia abrazivă de diferite granulaţii. Se mai pot folosi perii metalice şi pilele pentru straturi groase de impurităţi. În cazul pieselor din metale neferoase, nu pot fi utilizate întotdeauna procedee mecanice de curăţare din cauză că presiunea exercitată poate duce la deformarea acestora.

Lustruirea urmăreşte finisarea superioară a suprafeţelor prin reducerea rugozităţii.

În cazul în care se doreşte ca suprafaţa metalică să fie asperizată şi durificată se realizează operaţia de sablare, care constă în bombardarea suprafeţei metalice cu un jet de nisip curat şi uscat sau cu alice de oţel cu diametru mic, folosind aerului comprimat. Prin sablare se obţine o suprafaţă curată care conferă o aderenţă specială pentru depozitul care urmează a fi depus pe cale chimică, electrochimică sau prin vopsire în vederea finisării decorativ protectoare a metalelor.

1.3. Degresarea

Degresarea – este un proces fizico-chimic de înlăturare a grăsimilor de pe suprafaţa pieselor ce urmează a fi protejate anticoroziv prin acoperire. Grăsimile aflate pe suprafaţa pieselor metalice pot fi de origine animală, vegetală sau minerală. În funcţie de mijloacele utilizate degresarea poate fi: chimică, electrochimică sau cu ultrasunete. Metoda chimică impune folosirea fie a unor solvenţi organici, fie a unor soluţii anorganice alcaline.

Degresarea chimică în solvenţi organici se face, de obicei, înaintea oricărei alte degresări când se înlătură parţial grăsimile animale şi vegetale solubile.

Degresarea alcalină permite saponificarea grăsimilor neminerale şi înlăturarea lor prin spălare. Uleiurile şi grăsimile minerale care nu se pot saponifica sunt emulsionate şi dispersate prin intermediul agenţilor tensioactivi (fosfaţi, sulfonaţi etc.). Operaţia chimică se poate efectua prin imersare în băi staţionare, prin stropire cu jet sau în tobe rotative.