Amplificatoare cu reacție negativă

Reactia constituie un procedeu prin intermediul caruia se influenteaza diversi parametri ai unei scheme electronice. Acest procedeu se foloseste în electronica mai ales pentru a controla performantele sau functionarea anumitor montaje. Cele mai cunoscute aplicatii ale reactiei sunt cele din cadrul amplificatoarelor si al generatoarelor de semnal (oscilatoarelor).

Utilizarea reactiei negative în amplificatoare asigura proprietati avantajoase:

• desensibilizeaza amplificatorul la variatiile tensiunii de alimentare, temperaturii, precum si la dispersia parametrilor dispozitivelor electronice;

• reduce distorsiunile neliniare; reduce efectele semnalelor parazite ce apar în interiorul amplificatorului;

• creste banda de frecventa a amplificatorului; modifica impedantele de intrare si de iesire ale amplificatorului într-un asemenea sens încat amplificatorul tinde sa se transforme intr-un amplificator ideal.

Pretul platit pentru imbunatatirile enumerate mai sus este reducerea amplificarii.

Pentru evidentierea principalelor efecte ale reactiei negative asupra performantelor unui amplificator se vor studia doar doua configuratii de amplificatoare cu reactie negativa –serie de tensiune si paralel de curent – comparandu-se performantele acelora cu cele ale amplificatoarelor fara reactie negativa .

A.1. Se realizeaza montajul din figura 2.1 ce reprezinta un amplificator cu reactie negativa serie de tensiune .

Se alimenteaza montajul (E = 25V) si se determina punctele statice de functionare ale tranzistoarelor, ( ) si ( ). Se aplica la intrarea amplificatorului un semnal sinusoidal de amplitudine V1 = 10mV. În scopul determinarii caracteristicii modul-frecventa amplificarii, se modifica frecventa între 20Hz si 3MHz si se masoara amplitudinea tensiunii de iesire V0. Se completeaza tabelul 2.1.

Figura 2.1. Montajul utilizat pentru determinarea caracteristicii modul amplificare – frecventa a amplificatorului cu reactie negativa serie de tensiune.

Tabelul 2.1

f [Hz]

V0 [mV]

|AV|=V0/V1

A.2. Se aplicá de la generatorul Vg un semnal sinusoidal de frecventa f = 1KHz si amplitudine Vg = 1V. Se masoara amplitudinea tensiunii V1 si se determina rezistenta de intrare:

(2.1)

A.3. Se ataseaza amplificatorului cu reactie o sarcina de 10 KΩ. Se aplica de la generatorul de semnal Vg un semnal sinusoidal de frecventa 1 KHz; amplitudinea semnalului se regleaza astfel incat la intrarea amplificatorului sa avem un semnal sinusoidal de amplitudine V1 = 10mV. Se masoara amplitudinea tensiunii pe sarcina V0. Se deconecteaza sarcina si se masoara amplitudinea tensiunii de iesire V0gol. Se calculeazá rezistenta de iesire cu relatia: