Studiul Comparativ al Funcționării Aparatelor Electrice de Măsurat Analogice

Scopul lucrării

Aparatele de măsurat analogice sunt de diferite tipuri şi întălnescdatorită multor funcţii ce le pot îndeplini în diverse scheme electrice şi electronice. Aparatle electrice analogice se pot clasifica după mai multe criterii de exmplu: natura fenomenelor care caracterizează funcţionarea lor, mărimea măsurată, utilizare, clasa de precizie, protecţia contra influenţelor cămpurilor maagnetice şi electrice exterioare, numărul mărimilor măsurate şi al scărilor gradate, stabilitatea la solicitările mecanice din exploatare, gradul de protecţie, valorile nominale pentru curenţi, tensiuni, frecvenţe, factor de putere şi rapoarte de transformare.

Erorile de bază ale aparatelor electrice sunt definite pentru fiecare tip, iar valorile lor depend şi de mărimile de influenţă.

Modificarea valorilor mărimilor de influenţă în afara condiţiilor de referinţă conduce la apariţia erorilor suplimentare, care pot fi produse în principal de:

variaţii ale pozitiei faţă de poziţia normal de funcţionare;

variaţiile temperaturii mediului înconjurător;

prezenţa cămpurilor magnetice sau electrice exterioare;

variaţiile de frecvenţă;

variaţia factorului de putere.

Erorile de bază precum variaţile erorilor în funcţie de variaţiile mărimilor de infuienţă sunt stabile prin standard in funcţie de indicele de clasă.

În cadrul lucrării se urmăreşte determinarea indicelui de clasă a unui aparat de tensiune alternativă folosind metoda comparaţiei.

Principiul metodei

Metoda comparaţiei este folosită în principiu pentru verificarea aparatelor de laborator şi de tablou (clasa de precizie 1,5; 2,5; 5). Aceasta constă în a compara indicaţiile aparatelor de verificat cu indicatiile unui aparat etalon.

În alegerea aparatului etalon trebuie avut în vedere ca valoarea clasei de precizie a acesutia să fie de cel puţin de 5 ori mai mică decăt a aparatului de verificat sau de 2,5 ori mai mică dacă pentru aparatul etalon se utilizează şi curba de corecţie , conform relaţiilor:

Ce≤─(Cv ∙Xv max)/(5∙Xe max) (1) Ce≤(Cv ∙Xv max)/(2,5∙Xe max) (2)

unde: Ce şi Cv sunt clasele de precizie ale aparatului de etalon şi respective de verificat.

Xe max şi Xv max sunt limitele maxime ale intervalului de măsurare ale aparatului etalon şi respectiv de verificat.

Verificarea aparateleor prin metoda comparaţiei se face la reperele cifrate de pe scara gradată a aparatului de verificat. Verificarea unui reper constă în reglarea mărimii de măsurat la reperul aparatului de verificat şi citirea indicaţiei aparatului etalon. Se determină eroarea absolută Δx şi eroarea relativă penru fiecare reper cifrat. Eroarea absolută şi eroarea relativă se calculează cu relaţiile:

Δx=xv-xe (3)

εr=∆x/(Xv max)∙100 (4)

unde xv este indicaţia aparatului de verifivat ; iar xe este indicaţia aparatului etalon.

Eroarea absolută pentru fiecare reper se compară cu eroarea limită de clasă a paratului de verificat, dată de relaţia:

(Δx)max=(Cv∙∙Xv max)/100 (5)

iar eroarea relativă se compară cu eroarea relativă tolerată εrt corespunzătoare clasei de precizie a aparatului de verificat.

Aparatul se consider încadrat în clasa de precizie dacă se îndeplinesc elaţiile:

{█(Δx≤(Δx)max@εr≤εrt)┤ (6)