Acționari electromecanice

Majoritatea motoarelor de la actionarile electromecanice se alimenteaza de la retelele electrice de c.a trifazate de joasa tensiune. Retelele de joasa tensiune se refera la tensiuni de 220 V, 380 V, 500 V, c.a, respectiv 220 V, 440 V, de c.c (de regula prin J.T se intelege tensiuni pana la 1000 V). Actionarile electrice de puteri mari (peste 150 200 KW) se alimenteaza deja de la retele de medie tensiune (M.T) – adica 6 KV sau 10 KV.

In cele ce urmeaza ne vom referi la circuitele de forta ale unei actionari electrice de J.T in scopul cunoasterii mai detaliate ale elementelor de circuit care intra in componenta unui astfel de circuit. Pentru a avea o baza de discutie vom lua in considerare un circuit de forta trifazat, iar modificarile corespunzatoare ale elementelor de circuit pentru modelele monofazate sau de c.c vor fi evidente sau nesemnificative.

In fig. 1 este redata schema monofazata pentru un circuit de forta de J.T trifazat.

Prinderea barei de izolatorul suport 4 se face cu ajutorul a doua eclise (superioara 1 si inferioara 2) care se strang cu usurinta (M8); eclisa inferioara se fixeaza rigid de capul izolatorului suport, care la randul sau se fixeaza rigid, prin flansa sa inferioara de elementele constructiei metalice a distribuitorului.

Izolatoarele suport ale barelor distribuitorului se verifica, de asemenea, la stabilitate dinamica (SB-1 rezista la forte mai mari decat SA-1).

2. Al doilea element este derivatia ce racordeaza circuitul de forta propriu-zis cu barele distribuitorului. Derivatia se executa de asemenea din bare de cupru sau aluminiu (platbanda cu dimensiuni mai mici, dar de sectiune corespunzatoare curentului de sarcina al circuitului dat de forta). Fixarea barelor derivatiei se face tot cu ajutorul izolatorilor suport, dar cel mai adesea, distanta dintre barele distribuitorului si elementul urmator de circuit (sigurantele fuzibile sau separatorul) fiind mici, fixarea derivatiei se face prin suruburile de racordare la bara distribuitorului, respectiv cele de la borna de intrare in separator.

Uneori aceasta derivatie se executa cu conductoare izolate (flexibile) de sectiune corespunzatoare, care se fixeaza prin papuci de bara distribuitorului si respectiv bara de intrare a separatorului. Rigidizarea conductelor se face prin strangerea lor intr-un manuchi matisat pe o anumita portiune; daca portiunea corespunzatoare derivatiei este destul de mica, strangerea conductoarelor intr-un manuchi nu se face avand in vedere faptul ca in acest caz racirea lor este mai buna.