Meteorologie

La suprafaţa solului se produc cele mai multe schimburi de energie şi de materie atât cu straturile inferioare ale atmosferei cât şi cu orizonturile de sol mai profunde. Ea joacă rolul de suprafaţă activă de care depind în mare măsură valoarea şi regimul principalelor elemente meteorologice.

Variaţiile temperaturii solului depind pe de o parte de însuşirile fizice proprii, iar pe de altă parte, de caracterul apropierii sale( de vegetaţie, zăpadă).

La staţiile meteorologice se determină temperatura suprafeţei solului lipsit de vegetaţie şi temperatura suprafeţei stratului de zăpadă (cu ajutorul termometrului ordinar şi al termometrelor de extremă) precum şi temperatura solului lipsit de vegetaţie la adâncimi de 10-20 de cm.

La staţiile agrometeorologice se efectuează, în plus,determinarea la adâncimi mult mai mari, ajungând până la 320 cm (cu ajutorul termometrelor de sol cu tragere verticală).

Detreminarea temperaturii suprafeţei solului sau a zăpezii pe parcela lipsită de vegetaţie

În acest scop sunt folosite aceleaşi termometre ca şi la determinarea temperaturii aerului numai că limitele scărilor lor sunt mult mai largi. Ele se instalează în centrul parcelei dezgolite cu rezervoarele şi tuburile pe jumătate înfipte în sol.

Orientate cu rezervoarele către est, termometrele sunt aşezate la intervale de 50 cm unul de altul în urmatoarea ordine de la nord la sud:

- temometrul ordinar( în poziţie orizontală),

- termometrul de minimă (în poziţie orizontală)

- termometrul de maximă care este puţin înclinat.

Observaţiile se efectuează zilnic la termenele climatologice reprezentate de orele 01, 07, 13 şi 19, precizia măsuratorilor fiind de 0,1ºC.

În timpul sezonului cald, termometrul de minimă se ridică de pe sol după observaţia climatologică de la ora 07 pentru a se proteja de temperaturile ridicate din timpul zilei şi se repoziţionează cu aproximativ o oră înaintea observaţiei de la ora 19.

Atunci când temperaturile suprafeţei solului sau zăpezii se apropie de -36ºC, termometrul ordinar şi cel de maximă se ridică de pe pletformă, deoarece funcţionarea lor devine improbabilă.

Valorile obţinute se notează în registrul RM-1M, neaplicându-se nicio corecţie. Protecţia termometrelor contra îngheţului se asigură prin ungerea rezervoarelor şi a părţilor care vin în contact cu solul sau zăpada cu un amestec de vaselină şi ulei mineral.

Determinarea temperaturii solului la adâncimi mai mici pe parcela lipsită de vegetaţie

Se realizează cu ajutorul unor termometre cu mercur cu construcţie specială numite termometre de sol sau geotermometre.

Termometrul de tip Savinov

Este cel mai frecvent utilizat, alcătuind serii de câte 4 termometre destinate măsurării temperaturii solului la adâncimi de 5, 10, 15 şi 20 de cm. Ele se montează în sol primăvara şi se scot toamna din cauza că în perioada de îngheţ se deteriorează.

Aceste termometre au rezervorul cilindric cu diametrul de 6-8mm. Scara cu limitele între -15˚ şi +140˚ este divizată în subdiviziuni (aceleaşi la toate termometrele de tip Savinov), diferită fiind adâncimea la care se introduc în sol. Pe porţiunea respectivă, tubul protector este umplut etanş cu vată sau cenuşă fină în scopul evitării curenţilor de aer care ar lua naştere din cauza temperaturilor diferite existente în partea din sol şi în afara solului.

Termometrele de sol Savinov se instalează astfel încât rezervorul, care face cu restul tubului un unghi de 135˚(principala particularitate de construcţie), să stea în poziţie orizontală la adâncimea prevăzută, iar tija termometrică să facă un unghi de 45˚ cu suprafaţa solului.

Termometrele Savinov se introduc în solul parcelei dezgolitede vegetaţie pe o linie orientată E-V în apropiere de termometrele destinate măsurării temperaturii solului. Distanţa dintre ele este de 10 cm, cel mai puţin adânc aflându-se la est , iar cel mai adânc la vest.