Medii de Transmisie Cablu Coaxial

1. Schema structurală a reţelei, descrierea particularităţilor de funcţionare.

Schema structurala a reţelei este prezentată în anexa 1.

In general, retelele cu cablu coaxial subtire utilizeaza topologia magistrala.

Pentru a obţine performanţe bune la înaltă frecvenţă firul central care ar trebui să fie de cupru ,poate fi argintat sau poate fi chiar din fier aurit.

Izolatorul din jurul conductorului central are de asemenea un rol important in caracteristicile cablului.

Acesta poate fi solid de plastic, o spumă de plastic sau chiar aer.Cel mai utilizat material este polietilena ( PE ),pentru cablurile mai ieftine ,teflonul ( PTFE ) este un material mai bun pentru cablurile comerciale.

2. Descrierea mediului fizic:

2.1 Există două tipuri de cablu coaxial:

•Subţire (thinnet)

•Gros (thicknet)

 Cablul coaxial subţire

Cablul coaxial subţire este un cablu flexibil, de aproximativ 0.6 cm grosime. Deoarece acest tip decablu este flexibil şi simplu de instalat, poate fi folosit în aproape orice tip de reţea. În cadrul reţelelor,cablul coaxial subţire se conectează direct la placa de reţea. Poate transporta un semnal la aproximativ 185metri (607 picioare), după care semnalul începe să se atenueze.

 Cablul coaxial gros

Cablul coaxial gros este un cablu coaxial relativ rigid, de aproximativ 1.2 cm diametru. Se mai numeşte şi Ehternet Standard, deoarece a fost primul tip de cablu folosit pentru cunoscuta arhitectură de reţea Ethernet. Miezul său de cupru este mai gros decât cel al cablului coaxial subţire.

Cu cât este mai gros miezul de cupru, cu atât cablul poate transporta semnalul pe o distanţă mai mare. Prin urmare, cablul coaxial gros poate transporta semnalele mai departe decât cablul coaxial subţire,şi anume pe o distanţă de 500 de metri (aproximativ 1640 picioare)

2.2 Generalităţi

Un cablu coaxial este format din două conductoare concentrice (un conductor interior şi unul exterior) izolate între ele printr-un dielectric.Se foloseşte frecvent pentru transmisia de date de mare viteză electronice şi/sau semnale video.

Exemplu de cablu coaxial este prezentat in figura 1.1.

În practică firul interior este înconjurat de un izolator tubular flexibil cu o înalta constantă dielectrica, toate fiind înconjurate de un strat conductor(de obicei,din sîrma fin ţesuta pentru flexibilitate,sau de o folie subţire metalic),şi în final acoperită cu un strat subţire de izolaţie exterior.

Figura 1.1

Prin cablu coaxial circulă curenţi de frecvenţe mult peste 50 Hz sau 60 Hz cea utilizată în reţelele

electrice obişnuite ,şi pot ajunge la sute de Mhz. Acest lucru necesită construcţii speciale pentru a preveni pierderile de putere. Dacă un fir obişnuit ar fi utilizat la transportul curenţilor de înaltă frecvenţă acesta se va comporta ca o antena ,radiind în jur si pierzînd energie.

La cablul coaxial tresa metalică exterioară se poate lega la înpămîntare pentru prevenirea radiaţiei acestuia. Orice schimbare bruscă în distanţa dintre cele două conductoare de-a lungul cablului are tendinţa de a reflecta puterea de radiofrecvenţă înapoi spre sursă ,reducînd cantitatea şi calitatea puterii transmise. Producătorii specifică o rază minimă de îndoire pentru a preveni reflecţiile.

Mufele sunt făcute pentru a ţine spaţierea corectă a firului central faţă de tresa exterioară.

Fiecare tip de cablu coaxial are o impedanţă caracteristică, in funcţie de dimensiunile sale şi de

construcţie. Pentru a evita reflexiile la sfarşitul destinaţiei , orice echipament de cablu trebuie să

prezinte o impedanţă egală cu impedanţa caracteristică ,astfel echipamentul ,,apare “ electric

similar cu o continuitate a cablului, prevenind astfel reflecţiile. Valorile comune ale impedanţei cablului coaxial sunt 50 si 75 ohmi.

La alegerea cablului coaxial se va ţine cont de frecvenţa la care va lucra , dacă acesta este fix sau trebuie manipulat, dacă este supus intemperiilor , dacă este în apropierea unor surse de radiaţii electromagnetice puternice , daca trebuie să fie legat exterior între două puncte de susţinere şi dimensiunea fizică a acestuia.