Fabricarea uleiului alimentar în cadrul SC Expur SA

1.Despre uleiul alimentar

1.1 Cele mai vechi dovezi ale folosirii uleiului alimentar

În luna ianuarie a anului 2006 un grup de muncitori din sud-estul statului nord-american Indiana ce lucrau la construcția unei rampe pentru ambarcațiuni au dezgropat o „bucătarie” rudimentară, veche de aproximativ 4000 de ani, ce ar fi putut fi folosită de către triburile antice din America de Nord pentru prepararea proviziilor de iarnă .

Bob McCullough, liderul echipei de arheologi care a cercetat situl, a fost de parere că zona de șezut a fost cel mai probabil folosită de un trib nomadic de vânători-culegători. Aceasta a observat ceea ce păreau a fi nuci din specia Carya tomentosa, zdrobite cu bucăți plate de rocă, iar după aceea erau fierte pe foc și extrăgeau uleiurile grase. Triburile adesea obișnuiau să conserve uleiuri obținute din nuci spre a fi folosite în iernile grele.

Zona de gătit a fost atat de bine conservată datorită multiplelor straturi de mâl cauzate de inundații de teren. În zonă s-au descoperit și artefacte din rocă folosite drept unelte pentru spargerea și măcinarea nucilor.

1.2 Uleiurile vegetale și importanța lor

Uleiurile vegetale sunt trigliceride extrase din plante. Uleiurile vegetale sunt folosite în industria alimentară, fie ca hrană sau drept suplimente. Termenul ulei vegetal poate fi definit restrâns ca substanța vegetală lichidă la temperatura camerei sau ca ca starea unei substanțe vegetală la o temperatură dată .

Materii prime uleioase

Numărul materiilor prime uleioase este foarte mare şi variat. Din peste 100 de plante uleioase, în prezent pe piaţa mondială se folosesc circa 40 ce aparţin la 11 familii botanice.

După provenienţa lor, materiile prime uleioase se grupează în:

• Seminţe de plantelor uleioase cultivate ce cuprind: floarea soarelui, soia, in, ricin, rapiţă, arahide, susan, muştar, mac, şofrănel, perila.

• Seminţe de plante textile- uleioase (mixte) grupă în care încadrăm bumbacul, cânepa, inul de fuior.

• Seminţe de plantelor neuleioase, necultivate sau aşa zisele buruieni uleioase în care încadrează: rapiţă sălbatică, pristolnicul.

• Fructe uleioase ale arborilor cultivaţi: măslin, cocos, palmier, nuc, cacao, migdal şi alţii.

• Fructe uleioase ale arborilor necultivaţi: jir, brad, molid, pin, casten.

• Subproduse şi deşeuri oleaginoase: seminţe de tutun, tomate, ardei, struguri, dovleac, germeni de porumb şi grâu, tărâţe de orez, sâmburi de cireşe, vişine, prune, deşeuri uleioase de la industria volatilă.

De ce este important să consumăm uleiuri?

Uleiurile nu sunt un grup de alimente, dar ele oferă substanțe nutritive esențiale și, prin urmare, sunt incluse în recomandările a numeroase organizații. De reținut că sunt recomandate doar cantități mici de uleiuri. Multe dintre grasimile pe care le consumăm ar trebui sa fie polinesaturate sau mononesaturate. Uleiurile sunt importante surse pentru ambele .

Uleiurile obţinute prin presare, la rece, fără ridicarea temperaturii, sunt cele mai sănătoase. Uleiurile presate la rece sunt instabile (în contact cu aerul, precum şi la ridicarea temperaturii, se oxidează şi râncezesc repede) şi prezintă de multe ori depuneri care rezultă din precipitarea sărurilor şi a proteinelor. Aceste depuneri ale uleiurilor presate la rece nu reprezintă un defect al produsului. Uleiurile presate la rece, prin instabilitatea lor, nu se pot păstra decât câteva săptămâni după producere şi numai închise ermetic şi la întuneric. Ele nu se utilizează încălzite.

Uleiul optim trebuie sa aibă un conținut echilibrat de Omega 3 și Omega 6(o parte Omega 3 și patru părți de Omega 6). Omega 3 are efect antiinflamator și previne bolile de inimă iar Omega 6 menține echilibrul hidric al pielii și reduce nivelul de colesterol.