Influentă acțiunilor de luptă asupra organizării generale a sistemelor de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acțiune

Introducere

Datorită evoluției neîntrerupte a tehnologiei, atât în domeniul civil, cât și în domeniul militar, statele au început să dezvolte sisteme de armament din ce în ce mai performante capabile să opereze în orice condiții de mediu și să contracareze un spectru din ce în ce mai mare de amenințări. Sistemele de apărare antiaeriană nu au fost nici ele ocolite de această tendință.

Astăzi, mai mult ca oricând, sistemele de apărarare antiaeriană asigură sprijinul forțelor exepediționare și protecția obiectivelor cu o valoare operațională ridicată, însă datorită schimbărilor survenite în mijloacele folosite pentru impunerea voinței (de la războiul clasic la războiul hibrid), se constată o nevoie de adaptare a forțelor militare pentru asigurarea îndeplinirii misiunilor care devin nespecifice.

Motivația alegerii temei a rezultat din faptul că, pe de o parte, la nivel global tot mai multe state își manifestă interesul în dezvoltarea industriei de apărare, iar în domeniul sistemelor de apărare antiaeriană România parcurge un amplu proces de înzestrare și modernizare, iar pe de altă parte, nevoia de adaptare a structurilor organizatorice existente la noiele cerințe din mediul operațional.

Creșterea vitezei de desfășurare a operațiilor militare în spațiul aerian a determinat necesitatea de a se dezvolta structuri de apărare antiaeriană mobile, capabile să se adapteze rapid la orice schimbare a mediul operational fără a se pierde din performanțe, acesta reprezentând un alt argument în alegerea temei.

Obiectivul principal al lucrării îl constituie analiza și dezvoltarea unor modele acționale antiaeriene adaptive care să prezinte flexibilitate și eficiență în răspuns, fără a aduce pentru aceasta costuri suplimentare.

Pentru realizarea acestui obiectiv, am structurat lucrarea în patru capitole. În primul capitol, intitulat ”Managementul acțiunilor militare”, mi-am propus să evidențiez trăsăturile acțiunilor militare contemporane, dar și să conturez o imagine specific fiecărui tip de criză politico-militară.

În cel de al doilea capitol, ”Indicatori de evaluare a performanțelor sistemelor de apărare antiaerină cu rază scurtă de acțiune”, voi evidenția modul de evaluare a performanțele sistemelor de apărare antiaeriană prin intermediul potențialului și a capacității de luptă, a posibilităților de combatere și nimicire specifice artilerie și a rachetelor antiaeriane.

În cel de al treilea capitol, ”Studiul modelelor conceptuale”, voi analiza interacțiunile dintre sistemul antiaerian și țintă, sistemele de referință la care trebuie să ne raportăm în timpul planificării unei situații de apărare antiaeriană și evidențierea unor variante conceptuale de apărare antiaeriană.

În capitolul al patrulea mi-am propus să analizez câmpul de luptă geometric din perspectiva țintă-obiectiv și să dezvolt un model acțional antiaerian adaptiv care să permit îndeplinirea eficientă a misiunii de bază: combaterea țintelor aeriene.

CAPITOLUL I. MANAGEMENTUL ACȚIUNILOR MILITARE

1.1 Delimitări conceptuale

Acțiunea militară reprezintă ansamblul activităților create, planificate si derulate de o organizație militară, autonom sau in colaborare cu alte oraganizații militare sau structuri civile, în spațiu național sau internațional, pe timp de pace, criză sau la război, pentru atingerea unui scop, determinat de factorul politic.

Managementul acțiunii militare reprezintă un act prin care se urmărește atingerea unui obiectiv, stabilit de către factorul militar sau politic, prin aplicarea unor procedee si măsuri proprii de planificare și întrebuințare a resurselor financiare, tehnologice, umane și a infrastructurii militare, în conformitate cu condițiile mediului de securitate intern sau internațional, la timp de pace, criză sau război.

Mediul de securitate intern este format din: locuitorii aceluiași stat, organizații guvernamentale si nonguvernamentale cât și regulamentele în baza cărora funcționează o națiune.

Mediul internațional de Securitate este format din “actorii de securitate”: națiuni, comunități, alianțe de state (religioase,profesionale) cât și relațiile dintre acestea( legile, acordurile bi și multilaterale) în baza cărora decurg relațiile internaționale.

Mediul in care decurg acțiunile militare este multilateral și format, de obicei, din: adversar- in caz de război - spațiu (aerian, cosmic, virtual), starea vremii, timp, constrângeri și limitări (regulamente internaționale și interne în legătură cu dreptul păcii și al războiului, misiunea ce revine organizației militare care derulează acțiunea și concepția comandantului acesteia cu privire la îndeplinirea misiunii, comportamentul populației din zona de operații etc.)

Conducerea are la bază activitatea de direcționare a activităților executanților în scopul atingerii unui/unor obiectiv(e). În practică aceasta este o acțiune ce înglobează mai multe etape, cele mai importante fiind: planificarea variantelor de acțiune, analiza situației, determinarea variantei optime de acțiune, transmiterea deciziei către subordonați.

Controlul este o acțiune complexă prin care se supraveghează procesele în curs de desfășurare, evaluarea eficatității acestora iar la nevoie se desfășoară intervenții pentru a corecta anumite erori sau pentru actualizarea planurilor și a programelor primare la schimbările apărute pe parcurs în mediul unde se derulează acțiunea militară.