Cuprins
- CUPRINS ... 1
- INTRODUCERE ... 5
- CAPITOLUL 1 .. 7
- CADRUL GENERAL ... 7
- 1.1. SCOPUL ȘI IMPORTANȚA PROIECTULUI 7
- 1.2. LOCALIZARE ȘI CARACTERISTICI GEOGRAFICE . 7
- 1.3. CONDIȚII STAȚIONALE ȘI DE VEGETAȚIE 8
- 1.3.1. Geologie . 8
- 1.3.2. Geomorfologie ... 9
- 1.3.3. Hidrografie ... 10
- 1.3.4. Climatologie . 11
- 1.3.5. Soluri 14
- 1.3.6. Tipuri de stațiune . 18
- 1.3.7. Tipuri de pădure ... 20
- 1.4. STRUCTURA FONDULUI DE PRODUCȚIE ȘI PROTECȚIE .. 21
- 1.4.1. Arborete afectate de factori destabilizatori și limitativi ... 22
- 1.4.2. Starea sanitară a pădurii ... 22
- 1.4.3. Concluzii privind condițiile staționale și de vegetație . 23
- CAPITOLUL 2 27
- PATRIMONIUL VÂNĂTORESC . 27
- 2.1. PONDEREA TERITORIALĂ A VÂNATULUI PRINCIPAL ÎN ROMÂNIA 28
- 2.2. PONDEREA RECREATIV-SPORTIVĂ ȘI ECONOMICĂ A SPECIILOR IMPORTANTE DE VÂNAT 28
- CAPITOLUL 3 29
- MATERIAL ȘI METODĂ . 29
- 3.1. MISTREȚUL .. 30
- 3.2. CĂPRIORUL .. 34
- 3.3. CERBUL COMUN . 37
- 3.4. IEPURELE DE CÂMP ... 39
- 3.5. FAZANUL .. 41
- 3.6. VULPEA 42
- CAPITOLUL 4 45
- PREZENTAREA FAUNEI DE INTERES CINEGETIC DIN CADRUL F.C. NR. 46 DUMBRAVA ... 45
- 4.1. BONITATEA FONDULUI CINEGETIC .. 45
- 4.2. EVOLUȚIA ȘI NORMALIZAREA EFECTIVELOR ... 46
- 4.2.1. Evaluarea efectivelor de vânat . 47
- 4.2.2. Evaluarea la mistreț .. 50
- 4.2.3. Evaluarea la iepure și fazan . 52
- CAPITOLUL 5 55
- MĂSURI DE OCROTIRE A VÂNATULUI 55
- 5.1. OCROTIREA VÂNATULUI NERĂPITOR ÎMPOTRIVA SPECIILOR PRĂDĂTOARE 55
- 5.1.1. Răpitoare cu păr ... 56
- 5.1.2. Răpitoare cu pene . 56
- 5.2. OCROTIREA VÂNATULUI ÎMPOTRIVA FACTORULUI ANTROPIC .. 58
- 5.2.1. Braconajul cu arma .. 58
- 5.2.2. Alte forme de braconaj . 58
- 5.2.3. Pagube cauzate vânatului de activitățile antropice .. 60
- 5.2.4. Zona de liniște .. 61
- 5.2.5. Asigurarea necesarului de hrană pentru vanat . 62
- 5.2.6. Construcții și instalații vânătorești ... 67
- 5.2.7. Trofee de vânat 68
- CAPITOLUL 6 70
- ECONOMIA VÂNATULUI ... 70
- 6.1 INVESTIȚII ÎN ANUL 2017 .. 70
- 6.2 VENITURI PE ANUL 2016 72
- 6.3 BALANȚA VENITURI CHELTUIELI .. 72
- CONCLUZII 74
- RECOMANDĂRI 76
- BIBLIOGRAFIE . 78
- LISTA DE ABREVIERI . 81
Extras din licență
REZUMAT
Fondul cinegetic este o sursă naturală de interes național, administrat și gestionat în scopul conservării biodiversității faunei cinegetice, menținerea echilibrului ecologic, exercitarea vânătorii și satisfacerea unor cerințe social-economice.
În vederea creșterii ponderii activității de vânătoare, atât cu vânători români cât și cu vânători străini, este oportună amenajarea fondului de vânătoare spre a ajunge la nivelul dorit, de a pune în valoare vânatul cu trofee de calitate, precum și valoarea factorilor recreativi și estetici ai mediului.
În acest fel, fondul de vânătoare nr. 46 Dumbrava, din județul Cluj, se pretează foarte bine pentru o amenajare axată pe îmbunătățirea condițiilor naturale de hrană și adăpost, de executare a amenajărilor, ogoarelor și instalațiilor din teren, precum și pe studierea vânatului.
CUVINTE CHEIE : Vînătoare, management, fond de vânătoare, trofee, efectiv optim
INTRODUCERE
De la identificarea cu însăși existența umană și până la aspectul ei actual, vânătoarea a pierdut mult din importanță, câștigând însă prin efectul ei educativ-recreator, prin accesibilitatea în rândul maselor, prin zestrea științifică acumulată în timp și printr-un însemnat aport economic dirijat. Aceste atribute s-au conturat și închegat într-un tot unitar, ca urmare unui lung proces evolutiv desfășurat paralel cu transformările suferite de om ( individual și social ) în cei aproximativ 400.000 de ani de existență.
La început culegător de fructe, omul primitiv a devenit cu timpul vânător. Un vânător ocazional, înzestrat cu inteligență redusă și cu mijloace rudimentare: ciomagul sau piatra găsită în cale. Se presupune că spre vânătoare l-au îndemnat atât nevoia de apărare cât și lipsa temporară a hranei. Pe măsură ce necesitățile alimentare cresc, procurarea imediată a produselor vegetale devine mereu mai anevoioasă, o dată cu înăsprirea climatului cuaternar. În aceste condiții, vânătoarea devine o îndeletnicire esențială a omului primitiv.
Vânătoarea de azi se deosebește fundamental de cea din trecutul îndepărtat, în ce privește scopul și mijloacele. Dacă în trecut, a vâna însemna a ucide cu orice preț, pentru a procura cele necesare traiului, astăzi vânătoarea corectă înseamnă ocrotire, îngrijire și apoi o recoltare în raport cu posibilitățile reale ale terenului. Dar pentru a putea fi ocrotitor omul trebuie să cunoască felul de viață al vânatului, să aibă un minimum de cunoștințe despre biologia, ecologia și etologia vânatului și, foarte important, să cunoască etica vânătorească. Prin etica vânătorească înțelegem modul de comportare al celor ce participă la vânătoare. Mai demult, noțiunea cuprindea numai atitudinea față de vânat, înțelegându-se modul cum vânătorul procedează pentru ai lăsa și vânatului o șansă de scăpare, modul cum se străduiește pentru al cruța de suferințe fără rost, precum și de modul cum respectă obiceiurile vânătorești. Mai târziu noțiunea a fost extinsă și la comportamentul față de colegii de vânătoare și față de mediul înconjurător.
Vânatul atât ca densitate cât și ca varietate, este dependent de condițiile de mediu. Repartiția sa este determinată de condițiile ecologice și, în primul rând, de condițiile de hrană. În multe părți ale lumii, influența antropogenă, produsă prin industrializare, modernizarea agriculturii, dezvoltarea zootehniei, cultura și exploatarea pădurilor, vânătoare, turism, a jucat un rol hotărâtor în existența, repartizarea și densitatea vânatului. Intercondiționarea ce există între categoriile de consumatori, în vârful cărora se găsesc răpitoarele, completează tabloul succint al factorilor care condiționează existența vânatului. Dependența erbivorelor față de vegetație și apă este demonstrată de marile migrații.
Mureșan Lucian-DAN Măsuri Silvocinegetice Privind Creșterea Productivității Fondului de Vânătoare
nr. 46 DUMBRAVA
6
În țara noastră, vânătoarea a evoluat în concordanță cu particularitățile geografice și social-istorice, fără să difere însă, prea mult de felul în care se practica mai ales în țările europene.
Aici intervine Cultura Vânatului, știința și arta de a face ca solul și apele să producă o recoltă justă și susținută de animale sălbatice și viguroase, în armonie cu agricultura și silvicultura, în scopuri economice, recreative și estetice. Într-adevăr, despre cultura vânatului se poate vorbi ca despre o știință și o artă, la fel ca și agricultura și silvicultura, deoarece toate trei sunt legate organic de cultura solului, cu deosebirea că, pe când agricultura exploatează producția speciilor domestice, adică a celor transformate de om, cultura vânatului și silvicultura exploatează producția speciilor sălbatice, originale.
După cum bine se cunoaște cea mai mare parte a fondurilor de vânătoare au beneficiat mult timp doar de prevederile amenajamentului silvic, care în ceea ce privește vânatul, erau destul de sumare. Din aceste motive a apărut necesitatea unor studii pornind de la fisa fondului, care să se finalizeze prin amenajamente silvocinegetice ale fondurilor de vânătoare, bazate pe principiile culturii vânatului. Preocupările pentru amenajarea fondurilor de vânătoare se axează pe îmbunătățirea condițiilor naturale de hrană și adăpost; executarea amenajărilor, instalațiilor și construcțiilor de pe cuprinsul fondului.
Amenajamentul silvocinegetic trebuie să prevadă cât mai exact posibil dinamica efectivelor de vânat și menținerea lor cât mai aproape de optim și ținând cont de faptul că fondul cinegetic reprezintă o bogăție națională să urmărească în paralel cu buna desfășurare a activităților de vânătoare, obținerea unor venituri care vor servi interesele ecologice și cinegetice ale acestui fond de vânătoare. Amenajamentul silvocinegetic trebuie să aibă în vedere o revigorare a activității, lucru impus și de schimbările de proprietari ale unor suprafețe din cadrul fondului de vânătoare, precum și schimbarea concepțiilor manageriale în concordanță cu evoluția globală a activității economice.
Ținând cont de cele arătate mai sus vom reda în paginile ce urmează un astfel de studiu de amenajare silvocinegetic al Fondului de vânătoare nr. 46 DUMBRAVA.
Bibliografie
1. Almășan H., C. Popescu, G. Scărlățeanu, Criterii de clasificare pe bonitate a fondurilor de vânătoare din Romania pentru speciile: fazan, iepure, căprior, cerb-lopătar, cerb-carpatin, mistreț și capră-neagră
2. Cotta V., 1961, Vânatul, Editura Societatea Pentru Răspândirea Științei și Culturii, București
3. Cotta V., M. Bodea, I. Micu, 2008, Vânatul și vânătoarea în Romania, Editura Ceres, București
4. Holonec L.,2007, Împaduriri seminte forestiere, Editura Academicpres, Cluj Napoca
5. Ionescu D., V. Pop, 2012, referat - Principalele specii din familia leguminoase cu rol cinegetic
6. Ionescu D.,Proiect de dizertatie-Plan de management cinegetic al fondului 48 Vistea Cluj, 2013.
7. Morariu T și colab., 1967, Clima județului Cluj
8. Negruțiu A., 1986, Vânătoare și salmonicultură - Îndrumar de lucrări practice, Universitatea Transilvania din Brașov
9. Negrutiu A. și colab., 2000,Fauna cinegetice si salmonicola, Manual, Asociatia Romana pentru Educatie Democratica 2000
10. Negrutiu A. și colab., 2002, Amenajarea fondurilor de vânătoare, Universitatea Transilvania din Brașov
11. Selaru N.,Manual pentru examenul de vanator, Editura Cynegys 2003
12. Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, Decizia nr. 10.152/1995, Instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul a cotelor de recoltă
13. Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Ordinul ministrului nr.193/ 2002, privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, cu modificările și completările ulterioare, Monitorul Oficial al României, Partea Nr. 317 2002
14. Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Ordinul ministrului nr.393/ 2002, privind aprobarea cheilor de bonitare și a densităților optime pentru speciile: cerb comun, cerb lopatar, căprior, capră neagră, mistreț, iepure, fazan, potârniche, cocos de munte, urs, râs, lup, pisică sălbatică și pentru determinarea efectivelor optime, pe fondurile de vânătoare, pentru aceste specii de faună sălbatică de interes cinegetic.
15. Ministerul Agriculturii,Alimentatiei si Padurilor - Ordinul ministrului nr. 478/ 2002-Instrucțiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului.
16. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ordin nr. 512 din 21 iulie 2004 privind aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România (cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreț, iepure, fazan, potârniche, cocoș de munte și râs)
17. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ordin nr.418 din 02.06.2005, pentru aprobarea metodologiei de evaluare a trofeelor de vânat, în conformitate cu metodologia Consiliului Internațional de Vânătoare și Protecție a Vânatului
18. Ministerul Mediului și Pădurilor, Anexă la scrisoarea nr. 192538/ ISZ/ 27.04.2012, Conținutul cadru al ‘’Planului de management cinegetic’’
19. Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 407 din 9 noiembrie 2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 944 din 22.11.2006 cu modificările și completările ulterioare
20. Amenajamentul UP 46 DUMBRAVA
21. Evaluarea efectivelor de vânat 2015/2016
22. ***www.agvps.ro/docs/Cod%20de%20etica%20vanatoreasca.pdf
23. ***-www.editurasilvica.ro/analeleicas/29/2/almasan.pdf
Preview document
Conținut arhivă zip
- Masuri silvocinegetice privind cresterea productivitatii fondului de vanatoare nr 46 Dumbrava.pdf