Studiul efectelor citogenetice ale fungicidului switch utilizând testul allium

INTRODUCERE

Bolile fungice cauzează pierderi importante de recoltă în agricultură. Acestea variază în limite relativ largi în diferite regiuni ale lumii, în funcţie de specia cultivată, specia de fungi, condiţiile climatice şi numeroşi alţi factori ecologici. Datele statistice arată că aproximativ 12% din pierderile provocate pe plan mondial culturilor agricole se datorează fungilor, acestea situându-se ca pondere pe locul 2 după cele cauzate de insectele dăunătoare. De aceea, controlul fungilor patogeni în culturile de plante cultivate (cereale, legume, pomi şi arbuşti fructiferi, viţă de vie, plante ornamentale, flori, etc. este o măsură absolut necesară, care se realizează în cea mai mare măsură prin tratamente cu fungicide.

Folosirea intensă, pe scară largă, a fungicidelor (ca de altfel a tuturor pesticidelor), duce la poluarea mediului (sol, apă, atmosferă), dezechilibre biologice (în primul rând la nivelul microorganismelor), şi nu în ultimul rând la afectarea sănătăţii consumatorilor, ca o consecinţă a poluării apei şi a produselor

agricole.

Caracterul universal al aplicării fungicidelor, adesea fără cunoaşterea suficientă a acţiunii lor şi a modului de asigurare împotriva efectului lor toxic, a provocat îngrijorare, aceasta crescând pe măsură ce rezultatele unor studii şi cercetări au arătat existenţa unor riscuri reale şi majore în cazul multor fungicide (ca şi în cazul insecticidelor şi erbicidelor).

In contextul în care s-a demonstrat că multe dintre substanţele active din fungicidele utilizate pentru controlul diverselor specii de patogeni fungici au efect perturbator asupra mitozei şi pot induce variate tipuri de aberaţii cromozomiale (efect mutagenic, clastogenic, genotoxic), studiul efectuat de noi a avut ca scop principal evaluarea efectului fungicidului Switch asupra diviziunii mitotice şi a cromozomilor, folosind testul Allium.

CAPITOLUL 1. UTILIZAREA FUNGICIDELOR ÎN AGRICULTURĂ

Fungicidele sunt substanţe capabile să anihileze, să prevină, sau să trateze infestarea culturilor cu fungi, numele lor derivând de la “fungus” (ciupercă) şi “caedo” (a ucide). Activitatea lor poate fi fungicidă (distrugerea fungilor) sau fungistatică (încetinirea dezvoltării fungilor pe o perioadă limitată de timp). Alegerea unui fungicid se face după identificarea agentului patogen (cauzator de infestare), aşa încât eficienţa combaterii să fie maximă, ţinând cont de epidemiologia şi ciclul de dezvoltare al dăunătorului.

Fungii pot produce o reducere substanţială a recoltelor, dar şi pierderi totale, prin căderea frunzişului, sau, pe termen lung, dispariţia culturilor. Un fungicid de succes trebuie să fie prezent “la locul potrivit pentru acţiune”, la momentul “potrivit” şi în cantităţi suficiente pentru a fi letal infecţiei.

Deşi nu este continentul cu cele mai mari cantităţi de fungicide aplicate pentru controlul fungilor şi combaterea bolilor fungice, datele statistice arată că în Europa s-a folosit la începutul ultimului deceniu circa 30% din cantitatea globală de pesticide, din care fungicidele reprezintă circa 11% (Fig. 1).

Fig. 1. Piaţa globală de substanţe chimice pentru protecţia culturilor de plante

(http://www.marketsandmarkets.com/Market-Reports/european-crop-protection-chemicals-market-1131.html)

Se estimează că piaţa europeană de substanţe chimice pentru protecţia culturilor de plante, în termenii ingredientului activ, va creşte de la 639.4 mii de tone în anul 2011, la 741.9 mii de tone în anul 2018.

1.1. FUNGICIDELE – CLASIFICARE GENERALĂ

Fungicidele sunt clasificate după: (1) modul de acţiune; (2) natura substanţei active, sau structura chimică.

1.1.1. Clasificarea fungicidelor după modul de acţiune

După modul de acţiune, fungicidele se clasifică în: (1) fungicide de contact/suprafaţă (previn infecţia - nu au efect după realizarea ei); (2) fungicide sistemice (acţionează după realizarea infecţiei);