Indicatori de calitate ai apei uzate orășenești de la stația de epurare Târgu Frumos

Introducere

Ca urmare a creşterii demografice, a industrializării, se constată o creştere a consumului de apă pentru diferite folosinţe.

După folosire apa are caracteristici fizice, chimice şi biologice modificate faţă de compoziţia ei iniţială.Aceste caracteristici sunt conferite de prezenţa unor substanţe (ex. metale grele, coloranţi, detergenţi, azot, fosfor) care rezultă din procesele tehnologice industriale, activitatea casnică, agricultură şi alte activităţi.

Se observă o variaţie în natura şi concentraţia poluanţilor din efluenţi menajeri şi industriali (la care se adaugă şi schimbările determinate de variaţia producţiei în funcţie de cererea pe piaţă sau de modificarea unor procedee de fabricaţie sau de introducerea altora noi).

Pentru a se schimba această compoziţie şi pentru a putea fi evacuată în emisar în limitele stabilite de legile în vigoare a apelor uzate menajere şi industriale trebuie epurate.

Dacă nu s-ar realiza epurarea apelor, efectele ecologice ar fi dintre cele mai diverse şi foarte dăunătoare dintre care amintim: afectarea compoziţiei naturale a apei şi activităţii biocenozelor acvatice (scăderea cantităţii de oxigen dizolvat din apă are efecte negative imediate asupra organismelor acvatice şi proceselor biologice la care aceste organisme iau parte activă, eutrofizarea); apele nu ar mai putea fi prelucrate în scop potabil, influenţă indirectă asupra omului (pot provoca epidemii şi endemii deoarece pot transporta germeni patogeni, etc.)

Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate care se face printr-un sistem de canalizare care trebuie să preia apele uzate fecaloid- menajere de la un foarte mare număr de surse (toate chiuvetele, WC-urile, duşuri, baie) şi apele uzate industriale care împreună trebuie să ajungă la staţia de epurare.

Uneori datorită încărcărilor mari fecaloid menajere apele nu pot fi epurate direct în staţiile de epurare orăşeneşti ci trebuie supuse unui proces de preepurare specifică adaptată naturii poluantului sau poluanţilor în cauză, şi apoi eventual descărcate în canalizarea orăşenească şi duse la staţia clasică de epurare.

În ultimul timp, necesităţile de consum ale apei de către populaţie sunt tot mai mari iar agenţii industriali au tot mai puţină grijă ca apa să ajungă mai întâi la o staţie de preepurare după care la staţia de epurare propriu-zisă.

Bazaţi pe aceste considerente, prezenta lucrare are ca scop aprecierea calităţii apei uzate orăşeneşti din Tg. Frumos, în condiţiile anului 2007.Pentru aceasta s-au efectuat determinări ale unor indicatori fizico- chimici şi chimici (pH, azot amoniacal, azotiţi, consumul chimic de oxigen, reziduu fix, consumul biochimic de oxigen, materii totale în suspensie, substanţe extractibile cu eter de petrol, sulfuri, cloruri).

CAP.I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND APELE UZATE

1.1. Tipuri de ape uzate

Apele uzate sunt ape naturale care şi-au modificat caracteristicile fizice, chimice şi biologice în urma activităţilor umane, ape ce sunt colectate în sisteme de canalizare.Apele naturale sunt poluate cu impurităţi devenind ape uzate prin utilizarea lor de către om în cele mai diverse scopuri practice.

După provenienţa lor, Rojanschi şi colab.(1997), a clasificat apele uzate în următoarele tipuri:

1. ape uzate menajere: rezultă din satisfacerea nevoilor gospodăreşti de apă ale centrelor populate, precum şi a nevoilor gospodăreşti, igienico-sanitare şi social- administrative ale diferitelor feluri de unităţi industriale zootehnice etc.;

2. ape uzate publice: rezultă din satisfacerea nevoilor publice ale centrelor populate;

3. ape uzate industriale: rezultă de la industrii de orice natură, inclusiv industria extractivă (ape de mină, ape de sondă, foraje etc.), precum şi de la alte activităţi asemănătoare din construcţii, transporturi etc.;

4. ape uzate de la unităţi agrozootehnice şi piscicole: se formează de la sedii, secţii şi centre de producţie, centre agricole de mecanizare etc.;

5. ape uzate rezultate din satisfacerea nevoilor tehnologice proprii de apă ale sistemului de canalizare cum sunt: spălarea canalelor colectoare, pregătirea soluţiei de reactivi, ape neepurate din staţiile de epurare, ape pentru evacuarea zăpezilor;

6. ape uzate de la spălatul şi stropitul străzilor şi incintelor de orice natură precum şi de la stropitul spaţiilor verzi din centrele populate, unităţi industriale, unităţi agrozootehnice etc.;

7. ape meteorice infectate, reprezentând ape de precipitaţii care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate sau al unor centre populate care în procesul scurgerii antrenează sau dizolvă substanţele minerale şi organice.

Apele uzate pot fi colectate şi transportate prin sisteme de canalizare unitare sau separative sau mixte spre staţiile de tratare a apelor uzate(staţii de epurare).

Amestecul apelor uzate în sistemele de canalizare a centrelor populate poartă denumirea simbolică de ape uzate orăşeneşti.

Staţiile de epurare sunt concepute şi realizate cu scop de depoluare a apelor uzate astfel încât la evacuarea acestora în mediul înconjurător să nu aducă modificări ale acestuia.

1.2. Caracteristicile apelor uzate

Acţiunea pe care apele uzate o exercită asupra emisarilor depinde de compoziţia şi de concentraţia în substanţe a apelor murdare şi de capacitatea de autoepurare a emisarului.

Cantitatea de substanţe sau poluanţi conţinuţi în unitatea de volum de apă uzată se numeşte concentraţia apelor uzate şi se exprimă în mg/l.

Compoziţia şi concentraţia apelor uzate variază după activitatea localităţii de unde sunt colectate, iar în cadrul aceleiaşi localităţi ea variază orar, zilnic şi anual.

Factorii care determină epurarea apelor uzate sunt: caracteristicile fizice şi chimice, oxigenul şi poluanţii biologici.Determinarea acestori factori se face prin analize în laboratoare specializate, ei fiind hotărâtori în ceea ce priveşte modul şi amploarea construcţiilor pentru epurare, constituind elemente esenţiale în stabilirea condiţiilor pentru primirea apelor în emisari.

Pentru prezentarea caracteristicilor apelor uzate s-au folosit lucrările lui Rojanschi şi colab.(1997) şi Segneanu, (2006).