Particularități ale dezvoltării turismului din sectorul nemțean al Munților Stănișoara

Capitolul I - Introducere

Am ales această temă, deoarece, după parerea mea, Munții Stânișoarei dispun de un potențial turistic, natural și antropic, deosebit. Aici se pot practiva diverse tipuri de turism (turismul montan, sportiv, cultural, și multe altele). Din păcate această zonă nu este deplin valorificată, cauzele fiind diverse: lipsa fondurilor, infrastructură modestă, slaba pregătire a personalului desemnat să promoveze acest teritoriu, etc. Am ales această temă pentru a scoate în evidență potențialul și obiectivele turistice oferite de către acest areal, obiective puțin cunoscute de către publicul larg. Deoarece locuiesc în municipiul Piatra-Neamț, pot spune că am o motivație în plus pentru a promova această zonă

Munții Stânișoarei, situați în partea de nord-est a țării, sunt așezați în exteriorul arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală nord-vest , sud-est pe o suprafață de 2.100 km pătrați, ceea ceea ce reprezintă circa 4 % din întreaga arie a lanțului muntos oriental. Munții Stânișoarei se întind pe doua județe, si anume Neamț și Suceava. În această lucrare, vom analiza sectorul nemțean al munților. (fig. 1)

Lucrarea este structurată pe 5 capitole. Astfel prezentul studiu începe cu un istoric al cercetărilor în zona Munților Stânișoarei, făcându-se referire la culturile care au modelat acest spațiu din punct de vedere geografic, se continuă cu o caracterizare a spațiului fizico-geografic a zonei în care s-a făcut cercetarea, prezentându-se relieful, clima, hidrografia, vegetația, flora și fauna.

În capitolul al III-lea am vorbit despre principalele atracții, natural și antropice pe care le găsim în Munții Stânișoarei sau în imediata apropiere a acestora.

Al IV-lea capitol este un capitol de analiză a infrastructurii de cazare și transport din regiunea Munților Stânișoarei în care am prezentat și analizat principalii indicatori turistici care au relație directă cu acestea.

În ultimul capitol am vorbit despre tipurile de turism prezente în regiune. În finalul lucrării am făcut o analiză SWOT valorificării potențialului turistic al ariei de cercetare vizate.

Pentru realizarea studiului referitor la potențialul turistic al Munților Stânișoarei din sectorul nemțean, am respectat întocmai etapele clasice ale unei cercetări geografice, și anume: etapa pregătitoare (de documentare bibliografică), etapa de teren și etapa de finalizare a cercetărilor (realizarea materialelor grafice și redactarea lucrării).

Metodologia de cercetare a urmărit identificarea, localizarea și descrierea principalelor obiective turistice din zona cercetată. Pentru identificarea și localizarea obiectivelor turistice am folosit metoda de cercetare analitică (observarea directă, citarea hărților, colectarea datelor și a informațiilor), cât și metode de cercetare sintetică (clasificare și generalizare).

Elaborarea lucrării a avut drept scop identificarea principalelor atracții turistice din perimetrul Munților Stânișoarei (din județul Neamț) și analiza valorificării acestora.

Din păcate, cu un potențial turistic extrem de ridicat, în regiunea Munților Stânișoarei există un potențial turistic enorm care nu este exploatat la adevărata lui valoare, aici ne putem referi la peisajele unice și la ceilalți factori comuni pentru turism.

1. Poziția geografică

Munții Stânișoarei ocupă, in județul Neamț, intreaga arie din partea de nord a Vaii Bistriței, înălțimea maximă a acestor munți este atinsă in Vf. Bivolu (1529m), aflat în zona de intersectie a județelor Neamț și Suceava. În cadrul regiunii muntoase a județului Neamț, această unitate de relief este foarte bine indizidualizată.

Cu lacurile Izvorul Muntelui, Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei, se sprijină la vest și sud de valea Bistriței, în partea de est, de Subcarpati iar in partea de nord, Munții Stânișoarei se întind până în valea Moldovei (I.Ichim, 1973)

Valea Bistriței reprezintă o limită deosebit de clară în partea de sud și vest, limită puternic evoluată, regăsind o vale adâncită cu aproximativ 400m în nivelul culmilor imediate și care desparte Munții Stânișoarei de Munții Budacului, de Masivul Ceahlau, precum și de Munții Tarcăului. În partea de est este marcat planul de contact cu Subcarpații printr-o denivelare morfocentrică.