Studiu de caz privind efectele poluării atmosferice iritante asupra sănătății

I. INTRODUCERE

Ameninţările pentru sănătatea şi bunăstarea umană rezultate sau transmise prin factori de mediu constituie în zilele noastre o motivaţie pentru creşterea preocupării lumii medicale, a publicului general şi a guvernelor care se îndreaptă către cercetători pentru sfaturi.

Dezvoltarea rapidă a industriei şi a multor tehnologii, extinderea tehnicilor şi reţelelor de monitorizare a riscurilor, creşterea preocupării publicului şi a mass-mediei faţă de aceste riscuri şi efecte motivează cercetările pentru cunoaşterea efectelor poluării mediului asupra sănătăţii.

Poluarea atmosferică, in special cu iritanţi a creat zone cu risc crescut în teritoriul locuit din Moldova. Una din acestea este zona periuzinală a Combinatului Chimic Borzeşti în care determinări ale poluanţilor iritanţi au arătat concentraţii mari ale acestora. Efectele asupra sănătăţii copiilor se pot evidenţia în timp şi sunt în special asupra morbidităţii respiratorii.

Lucrarea doreşte să evidenţieze aceste efecte la şcolarii de 10-14 ani născuţi şi crescuţi in zone rurale învecinate Combinatului Chimic Borzeşti şi care au fost expuşi poluării o perioadă de timp egală cu vărsta lor.

Dovada relaţiei cauzale a unor îmbolnăviri respiratorii cu poluarea iritantă este suportul unor recomandări pentru ameliorarea riscurilor.

II. PARTEA GENERALĂ

1.0. POLUAREA ATMOSFERICĂ IRITANTĂ –

SURSE , EXEMPLE , EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Poluanţii atmosferici iritanţi reprezintă categoria cea mai răspândită, cu cel mai mare număr de reprezentanţi şi cu trecutul cel mai îndepărtat. Ei sunt cei care afectează cu precădere mucoasa respiratorie şi alveolele pulmonare, iar la concentraţii mai mari conjunctiva şi eventual corneea.

Poluanţii iritanţi pot fi gazoşi – gazele iritante - dintre care cei mai frecvent intâlniţi sunt SO2, NO2, substanţe oxidante, NH3, clor. Efecte iritante pot avea şi alţi compuşi gazoşi la care efectul iritant se asociaza altor efecte predominante (HF) , precum şi pulberile cu efecte dependente de natura lor, dar şi efect iritant care este variabil în funcţie de natură, dimensiuni, concentraţia lor în atmosferă. Dimensiunea condiţionează nivelul din aparatul respirator, la care se realizeaza efectul iritant, iar concentraţia mai mare suprasolicită mecanismele de clearance pulmonar.

Sursele de emisie a principalilor poluanţi pot fi clasificate în:

Surse naturale : vulcanice, acţiunea de erodare a solului de către vânturi şi transportul particolelor de pe suprafaţa solului la mari distanţe, incendiile spontane ale pădurilor, descompunerea naturală a materiei organice ş.a.

Vulcanii aruncă în atmosferă în timpul erupţiilor mari cantităţi de pulberi, CO, CO2, SO2 şi NOx totuşi nu pun probleme deosebite de poluare decât în zonele apropiate, care de obicei sunt puţin populate.

Pulberile rezultate din erodarea solului de către vânturi pot produce în unele zone o poluare masivă; astfel, un atare fenomen s-a produs în ţara noastră în 1960 în luna aprilie, când aproape o săptămână, cantitatea de praf din atmosferă a depăşit cu mult normele sanitare, radiaţia solară fiind diminuată iar vizibilitatea redusă cu 50-60%.

Descompunerea naturală a materiei organice poate produce un volum de poluanţi mare, dar aceştia sunt răspîndiţi uniform pe glob; de exemplu NO produs prin acţiunea anumitor bacterii asupra compuşilor organici naturali este estimat la cantitatea de cca. 10 ori mai mare decât cel produs de toate sursele industriale, totuşi concentraţia acestuia în teritoriile îndepărtate de sursele industriale nu depăşeşte 3,3 microgr./mc. aer (poluare de fond).

Incendiile spontane ale pădurilor, în special de conifere, care apar în unele teritorii în anotimpuri secetoase produc mari cantităţi de fum, cenuşă, hidrocarburi.

Cu toate acestea, principalele surse de poluare sunt cele artificiale.

Surse artificiale

În 1966, în SUA, emisia principalilor 5 poluanţi era dată de (tab.1).