Mediatizarea Crizei Economice prin Intermediul Mass-Media

Introducere

Prezenta lucrare se intitulează “Mediatizarea crizei economice prin intermediul mass-media”.

Alegerea acestei teme a fost motivată de faptul că fenomenul de criză economică reprezintă un subiect de actualitate, fiind resimtită din plin şi în România. Toate ziarele vorbesc despre actuala criză, fenomen profund mediatizat atât în presa locală cât şi în cea naţională, precum şi prin intermediul posturilor de radio şi televiziune.

Lucrarea de faţă este structurată pe mai multe capitole care abordează rolul presei ca a patra putere în Stat, fenomenul de criză economică, precum şi prezentarea unor publicaţii de presă şi a opiniilor oficiale în legătură cu fenomenul de criză.

Primul capitol tratează presa ca a parta putere în stat, detaliind rolul presei în societatea actuală, funcţiile mass-mediei, mass-media şi agenda publică.

Capitolul al doilea aduce în discuţie fenomenul de criză economică şi cuprinde noţiuni generale despre criză, precum şi efectele acesteia de-a lungul timpului.

Capitolul al treilea trateaza criza economică văzută prin ochii presei argeşene, mai exact prin cotidienele Top, Curierul zilei şi Argeşul, cuprinzând interviuri ale reprezentanţilor acestor ziare şi opinii ale redactorilor din departamentele de profil economic.

În ceea ce priveşte comunicarea, cea mai provocatoare şi mai fascinantă este comunicarea în situaţii de criză. Importantă pentru rezolvarea crizelor este decizia rapidă şi comunicarea eficientă şi eficace. Informaţia lipseşte sau este săracă şi nu este timp suficient pentru cercetare şi culegere de date. Este greu de stabilit în situaţii de criză ce opţiune reprezintă o alegere bună sau greşită.

Comunicarea cu presa, construirea unei relaţii bune cu aceasta, presupun un efort din partea instituţiei sau persoanei comunicatoare, dar acest efort nu întârzie să dea roade. O presă bine informată înseamnă o populaţie bine informată, iar o presă binevoitoare înseamnă o populaţie cooperantă.

Pentru un om care ocupă o poziţie publică, mass-media trebuie să fie un sprijin, un partener câştigat, altfel, aceasta nu va întârzia să devină un inamic, un vânător de greşeli sau o sursă de comentarii sarcastice, toate situaţii care nu sunt numai neplăcute, dar pot totodată să îngreuneze considerabil rezolvarea sarcinilor de îndeplinit.

Pentru a aborda subiectul „criza economică” în relaţia cu presa, trebuie să fi pregătit pentru un tur de forţă pe termen lung. Din punctul de vedere al omului de relaţii publice, acest subiect este extrem de complex şi are multe elemente care pot fi sensibile în comunicare, inclusiv putând ajunge în situaţii de comunicare de criză.

Strategia ideală este de a susţine un proiect de comunicare cu presa şi populaţia pe termen lung, structurat în mai mulţi paşi şi care să combine mai multe tehnici de relaţii publice.

În continuarea lucrării, apare necesitatea definirii fenomenului de „criză”. Trebuie spus că, în evoluţia noastră, crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o instabilitate pronunţată, sunt deci însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere. În situaţii de criză, orice formă ar îmbrăca ea, ne aflăm într-o permanentă stare de nelinişte şi de nesiguranţă legată de viitor, teamă sau chiar panică. Instinctul nostru de apărare şi de conservare ne îndeamnă să ne comportăm uneori iraţional şi să accentuăm şi mai mult această volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitivă pe care o avem filtrăm informaţia şi înţelegem fenomenul în felul nostru transpunându-l apoi într-un anumit comportament legat de piaţă.

Termenul de criză s-a demonetizat în ultima perioadă datorită suprautilizării lui. Medicina, ştiinţele economice, psihologia, sociologia, diplomaţia, relaţiile internaţionale etc. dau fiecare semnificaţii diferite conceptului de „criză”. Se discută astfel despre criză ca evoluţie a unei boli, despre criza economică, criza sistemului financiar-bancar sau a producţiei de mărfuri, criza în relaţiile dintre state, criza socială, criza politică, criza organizaţională etc.

Majoritatea definiţiilor încearcă să surprindă evenimentele care afectează organizaţiile şi mediul extraorganizaţional, referindu-se la unul şi acelaşi lucru – starea de anormalitate a acestora.

Cei care, pentru a defini fenomenul de criză, utilizează etimologia cuvântului krisis fac trimitere la decizie ca element final al procesului de evaluare, interpretare şi comunicare a modului de rezolvare a unei situaţii. Decizia pune astfel capăt indeciziei şi incapacităţii de reevaluare şi reinterpretare a problemelor, care ar periclita coeziunea şi funcţionarea unui sistem.

Criza este definită ca o perioadă în dinamica unui sistem, caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt ce face dificilă funcţionarea normală, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare. Crizele apar rar, pe neasteptate, fără să ne avertizeze într-un mod anume. Chiar şi dezastrele se întamplă în locurile în care au mai fost fenomene asemănătoare. Uraganele, inundaţiile, cutremurele de pământ au devenit aproape obişnuite în anumite locuri.