Nașterea distocică - particularități de îngrijire a pacientei cu operație cezariană

Motto:

Argument

Dacă nu se poate vorbi despre un istoric al naşterii din motive lesne de înteles, se poate vorbi în schimb de o evoluţie a naşterii, a cunoaşterii acestui proces şi al celor legate de el. Astfel, înca din 1550 I. H. egiptenii cunoşteau unele probleme legate de ginecologie, obstetrică, avort, sarcini, menstruaţie, boli particulare ale femeii şi metode de tratament. De asemenea, aveau unele metode de determinare a sarcinii şi a sexului fătului. În cazul în care mama sau copilul prezentau anumite probleme se recurgea la operaţie prin cezariană.

Ideea de a ajuta femeia care naşte şi primele tentative în acest scop, apar încă de la începutul existenţei umane.

Chiar dacă naşterea este un act fiziologic şi în marea majoritate a cazurilor evoluează normal, concepţia actuală priveşte travaliul şi fenomenele survenite în cursul desfăşurării lui, ca agenţi stresanţi pentru mamă şi făt, care pot provoca, atunci când depăşesc anumite limite, reacţii fiziologice din partea mamei şi a fătului. Achiziţiile moderne obţinute prin dezvoltarea fiziologiei şi fiziopatologiei obstetricale precum şi progresele farmacodinamice, au dus la părăsirea vechii atitudini obstetricale de expectativa şi la adoptarea unor atitudini mai noi în profilaxii pentru mamă şi făt, mai ales în travaliul cu risc materno-fetal.

Cezariana reprezintă o intervenţie chirurgicală prin care copilul nu se naşte în mod natural, vaginal, ci printr-o incizie care se efectuează la nivelul abdomenului iar apoi a uterului. Deşi în trecut cezariana era o procedura care se efectua numai în momentul în care naşterea naturală era imposibilă sau punea în pericol viaţa mamei şi a copilului, în zilele noastre, cezariană a devenit mai mult o alegere pentru mamele care vor să evite durerile sau complicaţiile care apar în cazul unei naşteri naturale. În România, cifrele sunt grăitoare: din 1200 de femei care au participat la un sondaj efectuat pe un site de specialiate, 59% au mărturisit că au ales să nască prin cezariană, pe când numai 49% au optat pentru o naştere naturală.

Există totuşi mai multe motive pentru care medicul specialist poate considera că o naştere prin cezariană este cea mai bună soluţie pentru mamă şi copil.

În această lucrare voi vorbi despre naşteri dificile sau distocii de diferite etiologii.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

1. Anatomia aparatului genital feminin

Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei fiinţe şi se realizează prin participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării gametului feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefează în cavitatea uterină, unde continuă să crească şi să se dezvolte până ce fătul devenit viabil este expulzat din uter prin actul naşterii.

Organizarea morfofuncţională a sistemului reproducător la ambele sexe este deosebit de complexă, gonadele având atât funcţia de a produce gameţi (ovule şi spermatozoizi) cât şi pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activităţi asupra organelor genitale şi asupra întregului organism, asigură condiţii optime pentru reproducere.

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă – vulvă – şi un grup de organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele uterine şi ovarele.

Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.