Sociologia Familiei - Alegerea Partenerului Ideal

Capitolul 1. SOCIOLOGIA FAMILIEI

Principalele teme ale sociologiei familiei sunt:

- tipologia familială,

- apariţia şi evoluţia grupului familial,

- factorii determinanţi în procesul schimbărilor şi funcţiilor familiei,

- familia ca element al structurii sociale,

- interrelaţiile dintre ea şi alte instituţii,

- rolurile şi activităţile din familie,

- raportul părinţi-copii,

- socializarea şi educaţia,

- factorii sociali în alegerea partenerului de cuplu conjugal,

- ciclurile de viaţă familiale,

- cauze şi consecinţe ale disoluţiei ale familiei.

De asemenea acordă atenţie şi:

- menajului,

- gospodăririi,

- relaţiilor de rudenie,

- descendenţei,

- comparaţiilor interculturale,

- concepţiei despre educaţie,

- reproducerii patternurilor valorico-atitudinale şi comportamentale (Iluţ P., Sociopsihologia şi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaşi, 2005).

1.1 DEFINIŢIA FAMILIEI

Este dificil să dăm o definiţie exactă a familiei, deoarece aceasta are un caracter complex. Fiecare domeniu dă familiei o altă definiţie pentru că diferă punctele de vedere şi elementele pe care le are în vedere în definirea acesteia.

Familia este un grup social caracterizat prin rezidenţă comună, cooperare economică şi reproducţie. Ea include adulţi de ambele sexe, dintre care cel puţin doi au relaxii sexuale recunoscute social şi unul sau mai mulţi copii, proprii sau adoptaţi, pe care îi cresc şi îi îngrijesc (Murdock G., Social Structure, Macmillan, New Zork, 1949).

Familia este o categorie socială care îşi are îneputul în căsătorie, fiind alcătuită din soţ, soţie şi copii sau alte neamuri, grup unit prin drepturi şi obligaţii morale, juridice, economice, religioase şi sociale (Levy-Strauss C., Antropologie structurală, Editura Politică, Bucureşti, 1973).

Familia este un grup de neamuri prin mariaj, sânge sau adoptare care trăiesc împreună, desfăşoară o activitate economico-gospodărească comună, sunt legate prin relaţii sufleteşti, iar în condiţiile existenţei statului şi dreptului, şi prin anumite relaţii juridice (Damian N., Sociologia familiei (curs), Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 1972).

Familia este un grup social realizat prin mariaj, format din indivizi care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legaţi prin anumite relaţii natural-biologice, psihologice, etice şi juridice şi îşi asumă responsabilitatea una pentru cealaltă în faţa societăţii (Stănoiu A., Voinea M., Sociologia familiei, Universitatea Bucureşti, Bucureşti, 1983).

1.2 FUNCŢIILE FAMILIEI

Principalele funcţii sociale ale familiei sunt:

- regularizarea comportamentului sexual – relaţiile sexuale întâmplătoare nu sunt permise, fiind interzise relaţiile sexuale între rude apropiate,

- reglementarea modelelor reproducerii – pentru a-şi asigura continuitatea, fiecare societate trebuie să-şi reproducă biologic indivizii,

- organizarea producţiei şi a consumului – principala funcţie economică a familiei este cea de consum,

- socializarea copiilor – societatea trebuie să se reproducă şi social, adică să asigure unele condiţii pentru ca viitorii ei membri să-şi însuşească valorile pe care ea le promovează şi să fie apţi să îndeplinească muncile care se cer,

- fundalul socioafectiv – familia ca unitate, pe termen lung şi pentru pobleme mari, absoarbe pozitiv bucuriile şi necazurile membrilor săi, oferindu-le protecţie materială şi spirituală,

- acordarea directă, nemijlocită a statutului social – familia este cel mai important factor în acordarea directă, nemijlocită a statutului social pentru că fiecare individ moşteneşte bunuri materiale şi o poziţie socială recunoscută. De asemenea, familia oferă statut social şi în mod indirect prin şcolarizare (Iluţ P., Sociopsihologia şi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaşi, 2005).

1.3 ORIGINEA FAMILIEI

Oamenii au caracteristici biologice comune cu alte primate, dar dacă nu ar fi avut şi caracteristici biopsihologice, pe care primatele nu le au, oamenii nu ar fi putut constitui forme stabile de familie. Gough consideră ca esenţiale: limba, autocontrolul, abilitatea de a planifica în colectiv şi de a învăţa noi forme de comportament (Gough K., The origin of the family, în Journal of Marriage and the Family, 33, 1971).

Familia a apărut din nevoia de legaliza relaţiile sexuale dintre membrii unui grup.

Funcţia familiei este de a găsi bărbatul responsabil pentru protejarea femeii şi a copiilor şi pentru aşezarea lor în societate (Malinowski B., Sex and Repression in Savage Society, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1926).

Teoria cooperării şi a schimbului accentuează faptul că mariajul în afara familiei este cel mai bun mod de creare de alianţe (Levy-Strauss C., Antropologie structurală, Editura Politică, Bucureşti, 1973).

Orientarea funcţionalistă în privinţa apariţiei familiei poate fi examinată şi din punct de vedere logic mai vast: îngrijirea copiilor, reglementarea relaţiilor sexuale, cooperarea şi schimbul, responsabilităţile sociale sunt probleme care ar fi putut fi rezolvate şi prin alte acorduri.